Am vrut să pun continuarea tot în cadrul primului articol și să atașez și vlogul acesta acolo, însă am scris atât de mult despre primele zile petrecute în Egipt, încât ar fi fost mult prea obositor de citit dintr-odată toată informația.

Așadar, continuându-ne povestea, în a șasea zi am fost în Luxor, un oraș vechi, care odată a fost capitala Egiptului de Sus. Cu siguranță, cea mai plină de încărcătură istorică zi dintre toate, a început cu vizita la Karnak, templul pe care abia așteptam să îl văd! Am avut un ghid foarte bun, egiptean, vorbitor de română, doxă de istorie, care ne-a purtat în timp printre coloanele impresionante sculptate cu inscripții antice și statuile uriașe.

Sala coloanelor era, cred, cea mai întâlnită printre fotografiile mele de inspirație din Egipt. Am avut și aici, ca și pentru duna de nisip din Hurgada, o rochie pregătită special pentru momentul în care urma să se termine turul ghidat și să fugim printre sutele de oameni pentru a ajunge în spațiul unde voiam atât de mult să fac niște fotografii. Așadar, cu sute de oameni în jurul nostru, așa cum am spus, am reușit imposibilul (cel puțin asta era senzația la prima vedere), anume să scoatem fotografii superbe printre coloanele antice cu rochia mea galben-muștar de la Georgiana (Iordache).

40 minute la dispoziție și sute de oameni. 40 minute să ajungem dintr-un capăt al templului în altul, să găsim un unghi bun și o lumină satisfăcătoare, să fac switch-ul de haine într-un colț, să tragem cadrele foto și video, să mă schimb înapoi (cu Emilian care îmi ținea hainele paravan și se uita stânga-dreapta-față-spate să nu mă vadă cineva). A urat fuga prin mulțime înapoi spre punctul de întâlnire cu grupul. Foarte intens. Am folosit la maxim secundele puține în care prindeam spațiu fără oameni în cadru când trăgeam. Nu a fost treabă ușoară deloc, dar e foarte tare să te uiți la rezultat și să simți că eram singuri, când știm ce a fost, de fapt, acolo. Oamenii veneau din toate părțile, după fiecare coloană. Eram înconjurați.

Ca hint, dacă mergi în excursii la obiectivele turistice, cu grup și ghid, și nu te duci pe cont propriu, vin multe autocare pline odată și e haos. Cum a și fost, de altfel. Pe la finalul programului se mai liniștesc lucrurile, în jur de 5, când se pregătesc să închidă. Noi am fost, însă, cu tot puhoiul de lume odată.

După vizita la Karnak am fost la o fabrică de papirusuri, apoi într-un sat de oameni care sculptau în piatră și apoi…

Templul Regine Hatshepsut. Regina-faraon. Una dintre puținele regine din istorie Egiptului și poate una dintre primele mari femei din istorie. Povestea ei este impresionantă. Am reușit și acolo să scoatem câteva fotografii bune, dar cea cu templul în ansamblu a trebuit radical modificată în Photoshop (și nu ca majoritatea, doar pentru încadrarea cromatică în feed). Las “before & after”-ul mai jos, plus celelalte două cadre postate în Instagram.

Pe tot parcursul vizitei la templu m-am acoperit parțial cu un tricou, ca să nu atrag atenția asupra noastră. Nu știu dacă ar fi fost vreo problemă, însă eram în Egipt, și nu prea îți dorești să roiască oamenii de-acolo în jurul tău sau să se uite nici măcar admirativ, d-apoi urât. Au venit doi la Emilian cât făceam fotografiile și l-au întrebat dacă pot și ei să facă poze cu Shakira. So… mna… Soțul meu le-a cerut bani pentru asta, dar nu i-a ieșit schema. Cred că aveau doar cămile de dat.

Penultima oprire a fost la Valea Regilor. Doamne, ce loc! N-aveți idee ce poate să fie în mormintele alea! Câte culori, câtă istorie… Autocarul nostru a fost singurul ajuns în Valea Regilor la acea oră, așa că am avut noroc și am evitat o altă aglomerație mare. Mormintele nu sunt deschise vizitatorilor toate odată, ci pe rând, în funcție de zi sau perioadă. Am vizitat trei morminte iar eu și Emilian am început cu al doilea indicat de ghid, nu cu primul cu care a început restul grupului. Așadar, am vizitat mormintele singuri, putându-ne bucura de fiecare bucățică din culoarele impresionante. Nu am putut prevedea în niciun caz asta, dar dacă am fi făcut-o, aș fi avut o fotografie superbă din interiorul unui mormânt, probabil cu o altă rochie pe mine. Avem doar trei fotografii din morminte. Două selfie-uri și una făcută de un egiptean care venea după noi să ne povestească despre mormânt și să ne ceară bani. Când mi-am dat seama că nu i-a cerut Emilian să ne facă o poză cât eu filmam ci el mi-a cerut telefonul doar pentru a ne cere, ulterior, bani, m-am mișcat repezindu-mă să iau telefonul de la el, așa că poza e cum e (the last one)

Imaginile de mai jos nu îmi aparțin, dar vreau să vedeți puțin ce e acolo. Ni s-a permis să filmăm și să fotografiem doar cu telefonul, așa că în vlog aveți multe cadre.

După Valea Regilor a urmat ultima oprire, cinci minute la Coloșii din Memnon, unde am și eu o fotografie cu soțul meu înafară de selfie-urile făcute când apucam.

Următoarea zi am petrecut-o, în mare parte, pe vas, pe Mare Roșie. S-au făcut două opriri pentru snorkeling, una într-o apă de 3m și alta într-una adâncă. S-au filmat corali și pești, și pe Alexandra cu vestă de salvare, ținându-se de un colac de salvare și băgând capul în apă cu tot cu tub pentru a privi în jos. Vedeți totul în vlog. Cert e că nu mi-a plăcut, așa cum mă așteptam, și mi-am repetat pentru a mia oară că trebuie să iau în serios ideea unor cursuri de înot pentru că așa nu se mai poate.

Am oprit, apoi, la Orange Bay, o plajă de pe o insulă aflată foarte aproape de resortul nostru, cunoscută și ca “Maldivele Egiptului”

Am stat pe plajă timp de o oră și jumătate, dacă nu mă înșel. Ne-am plimbat, am filmat, am făcut câteva fotografii and that was it.

Ultima zi, 8 Octombrie, ne-am petrecut-o mâncând, în sfârșit tot ce am vrut (amândoi, pentru că și pe Emilian l-a bușit cu o zi înainte de plecarea la Luxor, dar mai ușor decât pe mine, și aveam deja Antinalul pregătit). Reluând, ultima zi ne-am petrecut-o mâncând tot ce am vrut, bând cafeaua în piscina noastră și relaxându-ne total după atâtea zile de trezit dimineața, ore multe petrecute în autocare, mers pe jos și tot ce s-a mai întâmplat zilele trecute. Am ascultat-o pentru ultima oară pe doamna care cânta la pian în lobi și ne-am luat “La revedere!” de la Egipt într-o atmosferă destul de tristă din cauza jazz-ului care se auzea pe fundalul mării la apus pe care noi o priveam de pe o canapea, așteptând să vină transferul spre aeroport. Am avut avionul noaptea, în jur de 22, și am ajuns acasă târziu, dar cu un weekend în față în care am rupt patul amandoi. Am recuperat somnul cu vârf și îndesat.

Din Egipt m-am întors cu multe experiențe. A fost un concediu complex, cu de toate. Chiar cu de toate. Am rămas cu un feed superb și cu un tatuaj la care m-am progrmat imediat ce am ajuns. Mi-am umplut golul dintre cele două tatuaje de pe partea stângă a trunchiului cu un scarabeu. Simbolul prosperității.

Cam asta a fost săptămâna noastră plină în Egipt. Locul ăsta are părțile lui urâte, și nu sunt puține, însă încărcătura locurilor antice nu se compară cu nimic.

Egypt, it was a pleasure!