Sunt atât de obosită psihic și emoțional perioada asta… Din Mai, de când au început ușor-ușor să descopăr problemuțe, culminând totul cu săptămâna asta în care am fost din spital în medic și alt medic și alt medic.

Între timp ganglionul (care la RMN s-a arătat a fi inflamator, deci în teorie nu ar trebui operat – mai aștept o părere), surpriză: s-a infectat. Alaltăieri. Vineri. După o puncție pe viu am intrat pe tratament cu antibiotic. Din nou. Unul destul de puternic.

Recunosc faptul că am realizat că mintea mea tinde să coboare pe o pantă descendentă, țintind în mare parte scenarii negative, lucru pe care cu greu îl controlez. Fac zilnic meditații și programe în frecvențe care să îmi liniștească gândurile și să îmi relaxeze corpul, dar am obosit.

Am spus că vă povestesc despre detox-ul pentru tiroidă după control, dar la ultima ecografie nodulul a crescut din nou. Da, un nodul este ce am pe tiroidă. Are sub 1cm momentan și e diferit de ganglionul submandibular de care știți, neavând legătură aparentă unul cu altul. Poate doar somatică. A crescut în a doua tură de detox din nou după ce, după prima tură scăzuse la mai mult de jumătate. Lucru care m-a făcut să alunec și mai tare în jos pe panta despre care vă spuneam mai devreme.

Încerc, însă, să îmi notez lecțiile pe care le învăț în această experiență. Și sunt multe.

  1.  Sunt mult mai puternică decât am crezut că sunt. Am trecut prin branule, mai multe serii de analize cu 4-5 eprubete de sânge odată, puncție, deci multe ace. Și nu mi-a venit rău nici măcar o dată. Deloc. Claudia Iordache, uite cum culeg roadele a ce ai plantat tu în mine acum doi ani în cabinet.
  2. Obișnuiam de multe ori să spun că nu îmi plac oamenii din cauza experiențelor urâte cu unii dintre ei. Generalizam. Ei bine, după tot ce s-a întâmplat până acum, ieri m-am surprins spunându-i lui Emilian că iubesc oamenii și asta pentru că am întâlnit mulți oameni care mi-au fost alături și au contribuit la starea mea de bine atât fizic cât și emoțional de la prietenele mele stomatolog (amândouă – Rafaela Soare & Alexandra Boza + Elena Chivu care nu e dentist dar are un soț dentist și un prieten mbf) pe care le-am bombardat cu mesaje când eram speriată și au dat mai departe informațiile întrebând prieteni medici pe alte specializări care m-au ajutat enorm. Reiau. De la ele până la medicul meu bmf care nu mi-a taxat nici măcar o vizită la privat – și merg des doar să mă vadă 5 minute -, la asistentele, asistenții, infirmierii, doamnele de la curățenie și medicii din spitalele de stat la care am fost și care au fost atât de prietenoși, blânzi și empatici fără absolut nicio atenție din partea nimănui și, în final, până la toți oamenii buni care m-au ajutat cu informații când am pus o întrebare inclusiv după terminarea programului de lucru. Ah, și colegele de salon. Doamne vârstnice, toate blânde. Toate. Inafară de experiența cu branula pe care v-am povestit-o, nu a existat nici măcar una neplăcută. Doamne, Alexandra Neacșu, cum uitam de tine? Iubesc oamenii. Cu siguranță aici contribuie și lucrul cu mine în a mă deschide spre oameni, pentru că din energia mea în care simțeam să mă protejez de ei, nu le dădeam voie celor calzi să se manifeste. Nu îi atrăgeam sau poate nu ajungeam să descopăr în ei căldura.
  3. Am depășit frica de spital de stat și preconcepțiile legate de ele (spitale, nu maternități – de născut tot la privat aș naște). Nu suportam nici măcar mirosul pe care, dacă îl simțeam mi se făcea rău. Acum nici nu îl mai sesizez și nici mobilierul vechi nu îmi mai provoacă atât de multă repulsie. Nu zic că aș alege asta. Nu îmi place, dar nici nu îmi mai e frică.
  4. Copilul meu este atât de înțelept, empatic și înțelegător. V-am povestit cum a înțeles situația cu substanța se contrast care nu m-a lăsat să alăptez 24h. Au fost și altele pe care nu le-am povestit. Copilul meu minunat! Doamne, cât o iubesc și cum mă uimește și îmi bucură sufletul în orice situație!
  5. Tot stresul, toate lucrurile nespuse și toate emoțiile netrăite ies la suprafață cumva. Sunt convinsă că faptul că m-au bușit toate odată nu e întâmplător, iar corpul meu a eliberat multă tensiune. Sper să o termine și să se echilibreze curând. 😅 Nu vreau să mă gândesc ce putea aduce lipsa de terapie și lucru cu mine.
  6. Adevăratele probleme sunt cele de sănătate. Și nici măcar astea ale mele, deși pe lângă tot ce am trăit până la 29 ani, acum sunt puțin (mai mult) copleșită. Sunt oameni care se luptă ani de zile cu lucruri cărora nu le văd rezolvarea. Și cel mai frustrant este când niciun medic nu găsește un răspuns și o cauză spre vindecarea căreia să mergi. Sănătatea. Restul se fac, se rezolvă. Prin lucru la ele sau la tine. Viața e minunată. Iar dacă suntem sănătoși ne putem duce energia în atâtea locuri frumoase.
  7. Ah, și treaba cu energia și Universul. Atât de milimetric s-au așezat anumite programări sau amânări ale unor întâlniri, încheierea unor colaborări și începerea altora noi, sincronizări ale unor oameni în situațiile în care era nevoie de ei. Nu am cum să nu fiu recunoscătoare pentru ceea ce este mai presus de noi și încrezătoare în planurile ghidate atât de bine din înalt. E ceva incredibil când le privești în ansamblu și le vezi cum se manifestă. Până și proiectele au fost mai puține perioada asta și de partea mea și de a lui Emilian pentru că energia noastră a fost îndreptată în altă direcție. Avem nevoie să ne-o punem pe toată, împreună, pentru a depăși perioada asta.

Mai sunt, cu siguranță, dar mă opresc aici astăzi.

Abia aștept să revină totul la normalul meu drag și să mă bucur din nou constant, nu cu porția, cum o fac de ceva timp printre grijile și fricile care îmi ocupă mintea aproape cu totul.