3. Planificarea în avans

Nu spunem niciodată dintr-odată:
• “Plecăm acasă (ex.: din parc)!”
• “Hai la masă!”
• “Strânge jucăriile acum!”

• “Vino să îți schimb pampersul!”

Am făcut-o de câteva ori și aproape invariabil ne-am lovit de refuzuri. De ce? Pentru că, la fel ca adulților, nici copiilor nu le place să fie luați “ca din oală” dintr-o activitate în care erau implicați și să fie puși să facă altceva în secunda doi. De cele mai multe ori părintele insistă, se roagă de copil, copilul încearcă să împingă limita, părintele își folosește forța de om mare și ia copilul pe sus, iar la final nimeni nu iese câștigat total, cu toate nevoile emoționale satisfăcute. Se pierde și conectarea și sentimentul de control asupra propriilor decizii pe care copilul are nevoie să îl simtă. Se declanșează lupte de putere, tantrumuri, se eliberează furia și, în consecință, doze semnificative de cortizol de ambele părți.

Ce facem noi în schimb? Planificăm în avans.

Înainte să schimbe unul dintre noi pampersul Clarei, de exemplu, îi spunem că în 5 minute se va întâmpla asta. Ea înțelege și se pregătește mental. Are timp să termine ce face acum și știe ce urmează. O mai anunțăm o dată la 3 minute, apoi la un minut și, aproape de fiecare dată estimează singură când se termină ultimul minutul și astfel, după ce timpul s-a scurs, lasă activitatea pe care o făcea și vine să îi schimbăm pampersul. Fără furie, fără supărări, fără să se opună în vreun fel.

Am testat tehnica inclusiv cu copiii altor părinți în parc, copii care erau în plin refuz că nu vor să plece acasă.

Se aplică în orice activitate. Pentru copiii care nu au fost învățați așa de la început este nevoie de puțină răbdare și consecvență. Planificarea în avans funcționează și este modul ideal de a obține cooperarea și, în același timp, de a satisface nevoile copilului și a-l face să se simtă respectat.

Așa cum noi pretindem respect, așa este necesar să îl și oferim. Da, inclusiv copiilor noștri.

Fiți fermi și calzi.

Nu treceți peste timpul pe care l-ați anunțat și dovediți-i copilului că spuneți adevărul. De fiecare dată. Chiar dacă poate se supără atunci când timpul acordat s-a terminat, spuneți-le calm că au fost anuntați de acum x minute că activitatea se va termina. Este foarte important ca ei să aibă încredere în noi 100%, iar încrederea se poate pierde foarte ușor prin promitera unui lucru și neducerea lui la bun sfârșit. O dau în altă regulă de bază, dar nu pot să mă abțin:

• “Îți dau pieptănul după ce termin eu de pieptănat părul.” – uiți și nu i-l dai;
• “Îți cumpăr x când ajungem la magazin.” – și te faci că uiți sperând să uite și copilul;
• “Plecăm în cinci minute!” – atunci când lui nu îi place într-un loc și te iei cu vorba cu un părinte și se fac 30;

• etc. – nu mă mai întind

Țineți-vă de promisiuni și “fiți impecabili în ceea ce spuneți” (Don Miguel Ruiz – Cele patru legăminte).

Comunicarea eficientă se construiește și nu este un mit. La fel și cooperarea copilului. Se obține având grijă la nuanțele atât de subtile are respectului față de copilul vostru.