Într-o lume ignorantă tu, mamă, poți alege să fii deschisă la învățare chiar dacă majoritatea simte să te sfătuiască să te iei doar după instinc.

Da, instinctul e important, dar știți unde?

Acolo unde nu este pătat de propriile traume și frici. Atunci când filtrul propriu nu face ca deciziile noastre să fie luate din tendința psihicului de a se apăra și acolo unde instincul vine din sinele nostru real. Însă, din păcate, în generațiile noastre sinele real este adânc ascuns în noi. Posibil ca mulți dintre noi să nu-l cunoaștem toată viața.

De câte ori nu te-ai întrebat de unde îți vin anumite reacții, replici sau emoții. De multe ori vocea din mintea noastră nu ne aparține, ci este a părinților noștri, a altor persoane care ne-au afectat evoluția sau a societății.

Așa că, da, ascultă-ți instinctul când vine din liniște și iubire de sine. Nu din durere, teamă și convingeri limitative pe, care majoritatea le avem. Dar mână în mână cu acest instinct, informația face o diferență reală. Pentru că alți oameni, mai deștepți ca noi, au studiat psihicul uman care, în mare, are aceiași piloni și care, în anumite situații funcționează pe un sistem. Cu toții avem aceleași trei nevoi psihologice de bază pe care este necesar să le avem satisfăcute, fără de care ne înrădăcinăm comportamente și valori pe care nu ni le-am dori. Despre oameni, despre viață, despre noi. Cu toții suntem răniți în aproape aceleași contexte chiar dacă reacțiile ne sunt diferite și unii poate îngheață emoțional în timp ce alții suferă cu toate celulele. Cu toții suntem legați, interconectați, cinviențuind într-un dans al schimbului de energii care ne poate ajuta dacă îl percepem măcar.

Da, tehnicile fără vindecare de sine pentru a le putea pune în practică nu funcționează pe termen lung pentru că nu le putem gestiona la nesfârșit într-o luptă continuă între copilul interior neiubit și adultul care încearcă să le aplice. Limitele puse cu iubire nu se simt la fel dacă nu vin dintr-un spațiu de echilibru interior al adultului, ci doar mecanic, învățate. Educația fără emoție nu merge. Dar asta nu înseamnă că doar emoția e suficientă. Cel puțin nu acolo unde este dorință de dezvoltare continuă. În niciun domeniu, nu doar în parenting.

Îmi doresc enorm să fim din ce în ce mai mulți părinți conștienți de aceste aspecte și să înțelegem cât de importante sunt toate aspectele. Și chiar dacă nu sunt puse cu totul în practică, ce contează este lucrul constant la ele. La ambele. Iubirea și vindecarea de sine împreună cu educația. Pentru viața noastră, pentru cea de părinte, pentru cea de profesionist, pentru cea de iubit sau pentru orice altă parte a vieții ne dorim să creștem.

Satisfacția și fericirea vin, în final, atunci când ești bine cu tine și știi că ai făcut, în acest context, tot ce a ținut de tine, chiar dacă nu simți că a fost perfect. În definitiv nu există perfect. Nicăieri.