Cu cât crește momentele astea vor fi mai rare. Sau poate nu. Poate copilul tău are nevoia de conectare prin atingere ca principal limbaj al iubirii. Sau poate o va avea cândva. Sau poate are un moment în care pur și simplu are nevoie să stea în locul lui sigur din care toată lumea pare departe și liniștită: brațele tale.

Și ce dacă mai devreme te-a respins? Și ce dacă ieri a făcut-o? Sunt atât de multe emoții puternice și diferite pe care nu știu cum și de unde să le apuce. Noi să fim aici, conținători și disponibili emoțional. De asta aveam și noi nevoie când eram pui, nu? Poate doar de asta.

Chiar dacă te grăbești, chiar dacă tocmai te-a supărat un comportament de-ale lui, chiar dacă energia ta e jos și simți că n-ai de unde da, chiar dacă trebuie să termini un task, să trimiți un email sau să ajungeți la o programare, ia-l în brațe atunci când vine către tine. Rezervorul lor de iubire se încarcă, tu te încarci, și pentru câteva minute veți fi doar voi. Da, doar câteva minute. Care valorează mai mult decât am crede la impuls în dezvoltarea stabilității lor emoționale. Știi cât de repede se încarcă copiii? Apoi vor zbura din brațele tale care vor rămâne goale pentru cine știe câte alte zile, săptămâni, luni, când va simți să se lipească așa din nou. Și-ți va fi dor, nu?

Dar nu-i cerși iubirea și nu-i fura îmbrățișări cu forța atunci când nu vrea. Nu îl pune să te pupe protocolar când vine acasă sau la plecare sau de “Noapte bună!”. Nu vrei ca momentele de iubire să fie formale, reci, venite din obligație și rutină, ci spontane, reale, profunde. Toate dovezile de iubire, în orice tip de relație, ar trebui să aibă același model. Venit nu ca un răspuns mecanic, poate chiar deranjat al unei cerințe, ci din suflet. Acestea din urmă contează. Iar atunci când vin așează-te și simte cum ești un Univers întreg pentru un pui de om care curând nu va mai încăpea ghemuit în brațele tale, ci doar în suflet. Acolo unde locul se mărește și face spațiu pentru și mai multă iubire cu fiecare respirație în plus.