Starea pe care noi, adulții, ar fi ideal s-o atingem este cea cu care copiii vin, cea pe care o demonstrează în primii ani liberi de dogme sociale și constrângeri ale subconștientului.

Trăiesc în prezent, se bucură, sunt căutători de soluții, nu se blochează în emoții cu vibrație joasă, sunt curioși și entuziaști, iubesc și nu judecă nici pe alții, nici pe sine. Nu cataloghează nici măcar mirosul ca fiind plăcut sau urât, ci iau lucrurile cum sunt, fără să le eticheteze, fără să li se modifice percepția despre lume din cauza exteriorului

Percepția vine din ei, din sinele real, acela care se pierde pe parcurs, se îneacă în dogmele despre care spuneam și în credințe limitative sau valori greșit prezentate care nu le aparțin.

Practic nu luptăm să câștigăm ceva prin vindecarea de sine, ci să REcâștigăm. Să NE recâștigăm și, prin ascultarea și împlinirea nevoilor intrinseci să trăim în armonie cu noi și, în consecință, cu lumea.