Eram în parc sâmbătă, în drum spre toboganele gonflabile și Clara s-a întâlnit cu o fetiță pe care o știa. Fetița era cu bunica ei. Clara era pictată pe față, își luase un balon și urma să se dea pe toboganele care COSTĂ. 30 lei 15 minute.

Fetița, spunea către bunică: “Veau să mă pictez pe față!”. Bunica: “Bine.”. “Vreau și eu balon!”. “Da, buni, cum să nu? Îți ia bunica.”. “Vreau și eu în tobogane acum!”. “Da, bunica, te dai.”. Fiecare copil avea să aibă la final fix același lucru: o tură în tobogane, un balon și o pictură pe față. Diferența era, însă, foarte mare: un copil părea răsfățat și simțea că i se cuvine și i se ia tot ce cere fără limite, în timp ce celălalt avea fix același lucru doar că luat din bugetul lui săptămânal, cu banii gestionați de el, cu limite clare, simțindu-se responsabil și autonom.

Despre metoda bugetului pe care un copil îl poate avea încă de mic, ca parte din educația financiară timpurie, am vorbit Reel-ul trecut mai pe larg și crește multe în copil. Îi hrănește nevoia de control, pe cea de competență, încrederea în sine, responsabilitatea, reziliența la frustrare, învață să aleagă, să decidă, să își asume, să economisească, să cheltuie chibzuit, să se simtă stăpân pe situație, să facă diferența dintre nevoi și dorințe, să își stabilească priorități. Se evită astfel furia, tantrumurile, crește asumarea.

Am auzit de metodă mai demult, într-unul dintre cursurile de pe Upriserz, înainte să o avem pe Clara. Am așteptat să simțim momentul în care a fost pregătită pentru a avea un buget pe care să înceapă să îl gestioneze și, după ce am trecut prin mai multe etape (despre care, de altfel, povestesc în reel-ul anterior), am introdus bugetul pe la 2 ani și 9 luni.