(+ o mărturisire foarte personală despre abuz în direcția asta)

Ce face Clara atunci Când îi spun că am nevoie de intimitate la toaletă? De cele mai multe ori îmi dă, dar există și momente când vrea să fie lângă mine inclusiv acolo.

Am ținut mult la ideea de intimitate de când era mică mică. I-am vorbit despre părțile intime, le știe denumirea anatomică (vulvă, penis, sâni – “vulvă” ne-a dat și nouă bătăi de cap; foarte greu să devenim comozi cu acest termen), i-am povestit despre spațiul personal și despre intimitatea de care oamenii au nevoie la toaletă. Îi dăm și ei intimitate, iar ea ne dă nouă. Îi așezăm reductorul, două pătrățele de hârtie igienică într-unul din mânerele lui, iar de curând a început să dea singură la o parte reductorul și să-l așeze lângă chiuvetă, să pună capacul la toaletă, să tragă apa și să urce să se spele pe mâini. Până de curând ne striga când termina și ne aștepta pe reductor. Oricum, și după ce se spală pe mâini o mai ștergem noi o dată când e vorba de treaba mare.

Iar la grădi am anunțat care sunt principiile noastre, am anunțat faptul că Clara ține și ea la intimitate și se poate dezbrăca/îmbrăca, face pipi, șterge singură. O încurajăm să spună că are nevoie de intimitate atunci când are și să nu accepte să îi fie atinse părțile intime (decât când fetele o șterg după ce face caca eventual sau, bineînțeles, atunci când noi o spălăm – se spală și singură, dar uneori nu are chef și e în regulă).

Momentan este la stadiul în care ne spune nouă acasă dacă se întâmplă ceva, nu spune direct persoanei, dar cu timpul va învăța și o va putea face direct. Nu, nu s-a întâmplat nimic la grădi. Îmi vine în minte un moment când a luat-o mama să o spele pe mâini înainte să plecăm la un moment dat dintr-o vizită de la ei și a apucat-o cum se apucă bebeii, dintre picioare, nedându-și seama (deși și bunicii știu regulile cu privire la intimitate). Clara ne-a spus acasă că mamaie a i-a pus mâna la vulvă. Am încurajat-o, ca de fiecare dată, să spună persoanei respective când este ceva în neregulă și am discutat, apoi, cu mama.

Doamne, și eu mor de obiceiurile care erau atât de normale când eram noi mici și încă sunt în multe familii: pe principiul “ce? E copil!” sunt date palme la fund de drag și sunt apucate fesele copiilor tot “de drag”. Așa am fost crescuți, nu ni se pare nimic în neregulă, însă la o privire mai atentă, mai ales raportată la toate cazurile de abuz sexual la care copiii sunt supuși, poate ar fi bine să regândim situația. Mie, una, mi se face pielea de găină acum când văd tați, bunici sau orice entitate masculină jucându-se cu fundurile fetițelor.

Și aici intervine discuția atât de controversată despre educația sexuală în grădinițe și scoli. Și chiar dacă deschid o cutie a Pandorei, spun de fiecare dată că noi, ca familie, susținem tot ce se află în acel program educațional și, încă dinainte să aflăm despre el, am considerat necesar ca Clara să știe anumite lucruri, în concordanță cu vârsta ei, așa că i-am luat cărți în consecință. Am mai vorbit despre asta. Din cele peste 120 cărți pe care le are, iată, 11 sunt cu informații din programa EVARS (le găsiți – și le recunoașteți ușor după titlu – în reperul “Cărțile Clarei”).

Mama, spre exemplu, consideră că e “prea mult pentru vârsta lor”, dar, hei, câte dintre noi nu am trăit măcar un episod de genul când eram mici de care părinții noștri poate nu au aflat niciodată sau abia la vârsta noastră adultă? Eu aveam vreo 8 ani când un bărbat s-a mast*ur*at lângă mine în stația goală de autobuz, când plecam de la școală, întrebându-mă dacă îmi place p**a lui. Am avut noroc că un autobuz a venit imediat și am fugit. Nu s-a atins de mine. Nu am spus nimănui, iar mama a aflat de asta după, poate, 20 ani. Nu vreau ca Clara să experimenteze așa ceva și să nu înțeleagă ce o lovește și cum poate recunoaște un eventual pericol.

Plus de asta, în toate cărțile lui Gabor Maté unde relatează povești traumatizante care au dus la somatizări este șocant să descoperi câți copii sunt abuzați sexual în familii de tați, unchi, prieteni de familie, poate chiar persoane de sex feminin, inclusiv mame. Iar în multe cazuri de abuzuri venite de la tați mamele se fac că nu știu, deși văd tot. Șocant de-a dreptul. Nu trăim într-o lume în care să ne prefacem că totul e roz și safe. Iar pentru noi, părinții, am luat o carte a Dr. Elisabeth Schroeder – Corpul meu e doar al meu – Ghid de educație sexuală pentru părinți și un curs de pe cursuriparentale.ro by BebeBunVenit pe care n-am apucat să-l parcurgem (“Educația sexuală de la 0 la 18 ani”).

Aceste cărți ale Clarei despre care vorbeam mai devreme sunt scrise cu ajutorul medicilor și psihologilor, persoane care ar trebui să conlucreze cu pedagogii în ceea ce ar înseamna o reformă educațională sănătoasă, raportată la vremurile în care trăim și care îi pregătesc pe copii pentru perioada în care există pe acest pământ. Toate fac parte din biblioteca Clarei, toate sunt pentru copii. Și da, Clara știe de “penis”, nu de “cuc”, își cunoaște zonele intime și știe, în termeni medicali, nu sexuali, cum se fac copiii. Da, știe și organele interne, parte din oasele corpului, literele etc.

Problema mea este că se blamează programul educațional care este gândit foarte bine pentru că, există cazuri izolate, în alte țări, de la care se află prin intermediul unui prieten care are o cunoștință care are o mătușă al cărui vecin e la o școală în x țară unde profesorul este gay (sau “ghei” 🤔) și le spune copiilor că pot fi pisici dacă cu asta se identifică.

Acest program necesită structură și dpdv al managerierii oamenilor care sunt în măsură să îl predea copiilor. Oameni care trebuie aleși cu grijă și testați constant psihologic. Dar de la asta până la a crede că programul, el, propune camere de masturbare la grădiniță și învață copiii să facă sex, este o diferență de noaptea minții. Informați-vă din surse sigure (programul este pus pe site-ul ministerului francez) și nu mai generalizați. Sau dacă tot o faceți, de ce nu considerați un pericol biserica pentru că există cazuri (și culmea, nu izolate) unde preoți care propovăduiesc credința violează copii sau încurajează abuzurile?

Generalizarea nu este bună oriunde ar fi ea adusă. Altfel n-am mai ieși din casă de frică să nu ne cadă ceva în cap. Dar, stai, că și în casă e pericol iminent, doar vedem ce se arată pe la știri.