Perioada pubertății a fost, pentru mine, destul de complicată în ceea ce privește problemele cu acneea și cu greutatea corporală.

Am 1,58 și cel mai mult am avut 47 kg. Pare un număr extrem de mic însă, credeți-mă, erau distribuite extrem de prost astfel încât la 16 ani, când atinsesem acest prag, aveam celulită pe burtă, pe picioare, și păream solidă indiferent cu ce mă îmbrăcăm. Kilogramele puține sunt moștenire de familie, mama avea 51 kg însărcinată în 9 luni cu mine iar bunica mea are acum 53 kg.

Când mi-am dat seama că nu pot să las lucrurile să meargă mai departe, m-am înfometat. Nu faceți asta! Vă riscați sănătatea enorm și nu vorbesc aici doar de simple gastrite iar riscul de a vă îngrășa mai mult după, este enorm. Organismul nu are nevoie de șocuri. Vreau să înțelegi că experiență mea a fost o excepție și inconștiența din acea perioadă a atins cote uriașe. Vreau, insă, să vă expun situația exact așa cum a fost. Așadar, revenind, când simțeam că îmi este foame, luam doar o gură de banană sau de covrig cât să nu mă mai roadă stomacul pentru că da, aveam dureri de stomac și am rămas câțiva ani, după, cu această problemă. Incercam să rezist cât pot de mult nemâncată și mâncam doar când efectiv nu mai puteam și atunci, cum am spus, mâncam extrem de puțin. Astfel, stomacul meu s-a “micșorat” în timp (stomacul este un organ musculo-elastic; se dilată și se “strânge” în funcție de cantitatea pe care, în medie, o mâncăm la fiecare masă) și astfel îmi ajungea pentru perioade mai lungi puținul pe care îl mâncam. Nu recomand acest lucru, repet! Sunt alte metode prin care putem slabi sănătos și fără riscuri.

Am slăbit, însă, preamult, având în final 39 kg după aproximativ două luni de înfometare. Eram mult prea slabă și ajunsesem să nu mai am nicio formă. Treaba bună din toată nebuia asta a fost că, cumva, mi s-a schimbat metabolismul astfel încât din acel moment am putut și pot în continuare să mănânc orice că nu se depune decât foarte greu, arderile fiind foarte rapide, iar dacă vreau să dau jos două kg care, să zicem, s-au adunat în jumătate de an de mâncat necontrolat zilnic, dacă mănânc o săptămână cu grijă, doar când mi-e foame și doar cât să mă satur, le dau jos imediat.

Am ajuns după câțiva ani la 45 kg pe care le aveam constant. Am avut chiar și 47 din nou însă de data asta s-au distribuit uniform și arătam ok. Nu fit. Ok. Toată treaba asta cu mâncatul haotic și profitatul de arderile mele rapide a fost valabilă până în ianuarie 2017, după ieșirea din relația de aproape patru ani pe care o avusesem până atunci și, implicit, mutatul singură. Am început să mănânc doar brânză din aceea la cutie cu smântână, carne extrem de rar, legume și covrigi cu semințe. Luam două mese pe zi și nu mâncam dimineața pentru că nu puteam și nici nu voiam să îmi învăț organismul să o facă. Obiceiuri pe care, ulterior, le-am realizat a fi greșite iar din februarie 2018 am adoptat un stil de viață sănătos și a fost cea mai bună alegere.

“Fit” nu poți fi dacă mănânci până nu te mai poți ridica de la masă, cu tot metabolismul în favoarea ta. Și nici dacă te înfometezi și nu oferi organismului lucrurile de care are nevoie. Din ce îi dai corpului mai puțină mâncare și la intervale mari de timp, orice prinde depozitează pentru că știe că nu va mai primi curând altă porție. Dacă mâncăm, însă, des și în porții cât să ne săturăm (în niciun caz cât să fim ghiftuiți), organismul va ști că nu are de așteptat mult până la următoarea masă astfel încât nu va avea de ce să își păstreze cât mai multe rezerve. Este, deci, necesar echilibrul și disciplina în alimentație și nu numai. Dar despre asta o să vorbim în următorul articol, acesta fiind doar unul introductiv fără de care nu aș fi vrut să vi-l prezint pe cel viitor, legat de stilul de viață pe care îl am acum.