Spun “aproape”, pentru că doar primele două s-au dus până acolo, la următoarele fiind deja suficient de experimentată într-ale mastitei (inflamatorii, ce-i drept, nu infecțioase) astfel încât să o opresc din fașă. Cum, vreau să vă spun în postarea de față. Consultați-vă cu medicul vostru să vedeți dacă protocolul pe care eu îl folosesc vi se recomandă și vi se potrivește și salvați postarea pentru orice eventualitate.
Durerea unui canal înfundat este inconfundabilă, plus că se simte la palpare, iar dacă sânul începe să se și inflameze ușor este clar cum vor evolua lucrurile.

Așadar, cum simt acea durere localizată: 1. Iau Lecitină Forte (de 1200mg), 2 capsule o dată (până la maxim 5/zi, dar personal nu iau mai mult de 3/zi) – este vaso-dilatatoare + un probiotic pe care îl am de la prima mastită și care ajută în astfel de situații (Bio-Active Acidophilus) 2. O pun pe Clara să tragă din sân cu bărbia îndreptată spre locul canalului înfundat. Astfel puterea de sucție este cea mai eficientă, localizată țintit spre locul problematic și poate desfunda canalul blocat. În general o pun pe spate în pat și eu mă pun de-asupra ei căutând poziția ideală (dacă sânul se angorjează folosesc căldură umedă înainte să fie extras laptele – mâinile ude, fierbinți, pe sân – ajută la înmuierea lui parțială); 3. Dacă simt deja inflamația (sânul tare local) și nu doar o durere mică, pun gheață. Multă și des. Combinată cu antiinflamatoare. În funcție de nivelul de inflamație aleg dacă iau doar Nurofen Express Forte (de 400) sau combin cu Panadol (de 500) – ideea este de alternare a Ibuprofenului cu Paracetamol dacă situația cere antiinflamator din 4 în 4 ore; 4. Dacă nu se simt ameliorări între antiinflamatoare și perioadele de stat cu gheață, iar sânul se întărește din ce în ce mai mult, extinzându-se inflamația și durerea pe mai bine de un sfert de sân, nu stau, pentru că în acest punct vorbim deja de mastită, așa că merg de urgență la medicul ginecolog care îmi prescrie antibiotic (compatibil cu alăptarea – apropo, puteți alăpta liniștite de la sânul bolnav. Este safe. Nu e nevoie să extrageți artificial și să aruncați laptele.).

O mastită netratată poate avea urmări urâte (abces mamar urmat de incizie) așa că nu așteptați.
Cauzele pentru care se înfundă canalele, putându-se ajunge la mastită, sunt variante. Cel mai adesea sunt sutienele sau hainele, în general, prea strâmte, care strâng sânul, sau dormitul pe el și, implicit, presarea lui. Saaaau, cum se întâmplă în cazul meu în ultimul timp, copilul începe să sugă din ce în ce mai puțin, iar sânul mai sensibil poate obține un canal înfundat prin producția prea mare de lapte cu care era obișnuit și neextragerea lui ca și până atunci.

Din cunoștințele mele există două tipuri de mastită. Cea infecțioasă și cea inflamatorie. Nu m-am confruntat, mulțumesc lui Dumnezeu, cu cea infecțioasă niciodată. Se tratează la fel, dar este mult mai dureroasă și însoțită de febră, frisoane și o stare generală foarte joasă. Cea inflamatorie, în schimb, aduce disconfort doar local (și pe psihic dacă te frustrează situația așa cum m-a frustrat pe mine de fiecare dată pentru că nu știi ce ai făcut greșit).

Clara renunță, ușor-ușor, la sân singură. Este modul în care mi-am dorit să fac înțărcarea. Blândă și în ritmul dictat de ea. Asta pentru că eu n-aș înțărca-o dacă ar fi după mine – doar gândul că nu voi mai avea momentul ĂLA al nostru îmi face sufletul să plângă. Iar, se pare, procesul îmi infundă canalele extrem de des, din păcate. Organismul meu așa reacționează. Nu este neapărat să se întâmple asta și la tine. Dar, pentru orice moment în care s-ar putea întâmpla, e bine să știi de unde să iei repede pașii de urmat pentru a lua totul din pripă.
Repet, dacă, totuși, lucrurile trec de la un singur punct angorjat cu durere specifică la inflamație care se extinde și durere în creștere sau chiar febră, frisoane sau alte simptome, e de mers la medic asap. La ginecolog, cum am mai spus (pentru că nici informația asta nu o știam și cred că ajută).

Primul episod de mastită (la 6 luni ale Clarei) l-am documentat și îl găsiți în blog și pe YouTube cu toate toate detaliile: cauza pe care am bănuit-o, ce și cum s-a simțit, cum a evoluat, în cât timp a trecut etc.

Toate informațiile adunate sunt din discuțiile cu ginecologul meu, consultanta mea în alăptare și informarea din Academy of Breastfeeding Medicine Protocol #36, actualizat în 2022, iar experiența aplicării lor îmi aparține.

Și țineți minte: alăptarea NU doare! Dacă doare ceva, e clar că undeva este o problemă care necesită atenție (atașare incorectă care duce la ragade, vreun canal înfundat, o perlă de lapte etc.). Nu alăptați cu durere. Căutați cauza și bucurați-vă de experiența alăptării în deplinătatea ei.

Sper să vă fie utile informațiile.