Nu, bineînțeles. Și de fiecare dată îi respect decizia.

Când stabilim ceva dinainte, faptul că am nevoie să apară într-o campanie sau avem o ședință foto și ea acceptă, dar în momentul de grație nu mai vrea ne oprim, discutăm și îi reamintim ce am stabilit împreună. Îi dăm timp dacă are nevoie, lucrăm în ritmul ei și nu tragem mai mult decât simțim că poate și e confortabilă.

DAR,

sunt multe momente în care comportamentul ei mă inspiră și aș vrea să o filmez și să împărtășesc mai departe un principiu care se reflectă din el sau orice ar putea ajuta o altă mamă din comunitate. În astfel de momente o întreb înainte dacă o pot filma. Uneori spune “Da.”, ca în clipul viral cu limitele puse la grădiniță când îmi povestea cum a învățat să spună copiilor că are nevoie de spațiu și am întrebat-o dacă e în regulă să filmez discuția, alteori spune “Nu!”, iar eu îi respect decizia.

Chiar dacă nu înțelege pe deplin ce înseamnă internet simte atunci când vrea ca un moment să rămână intim, privat și refuză să mă lase să îl prind pe cameră, chiar și numai pentru noi. Este dreptul ei la spațiu personal și nu insist. Este o altă lecție pe care vreau să o învețe: să nu încalce intimitatea oamenilor atunci când i se cere să o păstreze sau când e cazul pur și simplu.

E paradoxal cum am fost judecată de multe persoane că îmi expun copilul online în condițiile în care aceia care mă judecă au profilul plin de poze cu copiii lor pe care cu siguranță nu îi întreabă dacă vor să fie pozați.

Viața oamenilor din online nu este atât de expusă pe cât se crede. De multe ori este mai privată decât a multora. Ați aflat că am născut după o săptămână. Ați aflat că am fost în spital de Crăciun abia după ce ne-am întors acasă. Sunt multe momente pe care simt să le trăiesc și atât. Uneori nici 5% din ziua noastră nu este online, în timp ce oamenii cred că ne dăm pe tavă publicului nostru când ei poate o fac mai mult ca noi. Este o iluzie. Voiam să punctez și asta dacă tot… 🤭