Când am aflat că sunt însărcinată cu Aris gândul mi-a fugit direct la Crăciun. Mi-am dat seama că de Crăciun vom fi patru și că perioada mea preferată din an va fi și mai frumoasă.

Decembriele ăsta nu am simțit magia ca în alți ani. Au fost nopți cu multe treziri, dureri de burtică la Aris, muci la Clara, ups and downs pe partea emoțională la mine cu perioada lăuziei și un carusel de stări amestecate. Predomină iubirea, dar se împletește cu frici amplificate în anumite situații, anxietate uneori, oboseală, frustrare, chiar furie câteodată. Da, și multă multă recunoștință.

Decembriele ăsta n-am mai avut casa împodobită în prima zi a lunii, ci a durat o săptămână să punem totul la punct. Decembriele ăsta n-a mai fost casa la fel de ordonată pentru că prințesele Clarei s-au înmulțit și chiar dacă seara se duc la culcare ziua sunt pe peste tot, iar hainele de călcat pentru Aris nu mai pot aștepta două săptămâni să vină doamna Mieluța așa că la câteva zile mai calc ce spăl. Decembriele ăsta am răcit toți fix înainte de Crăciun, dar ne-a ținut puțin și înafară de durere în gât la Clara și faptul că eu azi nu mai pot scoate niciun sunet nu mai avem nici muci nici febră nici nimic. Decembriele ăsta târgul de Crăciun și ieșirile la prânz în oraș mi-au creat mai multă anxietate decât să mă relaxeze și să mă bage în atmosfera de sărbătoare pentru că Aris intră în aglomerații cu care nu sunt confortabilă. Decembriele ăsta la început am simțit cum se prăbușește lumea de la acneea bebelușului extinsă care a dat-o într-o dermatită urâțică plus o bănuială infirmată ulterior a unei probleme la nivel fizic pe care aș fi putut s-o am ulterior nașterii și toate super amplificate de hormoni. Apoi m-am liniștit când mi-am dat seama că real astea nu sunt probleme. Decembriele ăsta Clara a avut câteva dimineți grele înainte de grădi în care plângea că vrea să stea cu noi acasă și mi se rupea sufletul. Am stat și o oră în fața intrării de la grădiniță până a fost pregătită să urce în clasă.

Decembriele ăsta am aflat că “iubirea se înmulțește” este cea mai reală afirmație cu privire la venirea celui de-al doilea copil și mă inund de ea cu fiecare zi mai mult. Decembriele ăsta am descoperit ce soră minunată e Clara și am declarat perioada de adaptare la noua formulă încheiată cu succes. Decembriele ăsta am privit-o pe Clara-fulg de nea în spectacolul de Crăciun de la dansuri, la serbarea de la grădi și în casă iubindu-și fratele și pe noi și am plâns mult din recunoștință. Decembriele ăsta i-am privit lui Aris achizițiile de după primul leap și ne-am umplut brațele de el cu somnul în brațe și l-am purtat pe-afară doar în sistem, aproape de inima mea. Decembriele ăsta au venit pe scara noastră colindători pe care i-am primit și de care ne-am bucurat. Decembriele ăsta n-am avut ce cadouri să ne propunem unul altuia de Crăciun, eu și Emilian, pentru că simțim că avem tot.

Am pus la frigider un aluat de turtă dulce făcut împreună cu Clara, ne îmbrăcăm să mergem o fugă la patinoar, apoi la mamaie Ica să facem împreună sarmale și să ascultăm colinde cântate de Clara (vrea să colinde să facă rost de 50 lei să și-o ia pe Ariel 🤭).

Decembriele ăsta am sufletul plin.