– Da.

– De la ce vârstă?

– De când se nasc.

Nu vă feriți să vorbiți despre bani de față cu copiii voștri. Despre facturi, plăți, câștiguri, salarii, cheltuieli, economii. Nu vă feriți să îi implicați, acolo unde se poate, în astfel de discuții sau în activități care au ca obiect banii ori finanțele familiei.

@Lorandsoaresszasz vorbește în @upriserz.ro mult despre educația financiară pentru copii, @Uraniacremene.ro are un curs despre așa ceva (“Pușculița Veselă” pe numele lui), iar @Ronlieber scrie foarte fain pe subiect în “Opusul lui răsfățat”. Și @therealkiyosaki este un autor bun de citit în direcția asta.

Doar două exemple vreau să vă dau din ce am extras și adoptat noi:

1. Pușculițele financiare și bugetele.

Veniturile noastre se împart în astfel de pușculițe, iar banii se cheltuiesc altfel. Pot exista oricâte pușculițe simte să aibă fiecare om/familie, de la pușculița pentru cheltuieli lunare (întreținere, chirii, facturi, rată sau orice vine lunar invariabil), până la cele pentru sănătate, educație, vacanțe, investiții, donații, urgențe, siguranță (= o pușculiță unde se pune suma pe care o cheltuie familia pe lună x 6 luni, pentru situația în care se întâmplă ceva și nu mai vin bani o perioadă) etc.

Banii pentru vacanțe, de exemplu, se iau doar din pușculița de vacanțe și nu se intră în acea pușculiță pentru nimic altceva.

Chiar dacă simțiți că banii sunt puțini și nu aveți ce împărți, credeți-mă, treaba cu pușculițele e game changer! Încercați doar.

Bun, în aceeași manieră, copilul poate avea pușculița lui de jucării, spre exemplu. Va avea un buget pe lună alocat jucăriilor (50lei, 100lei sau oricât decideți voi, părinții, la început), buget care, dacă nu se va cheltui integral într-o lună se va aduna în pușculiță. Astfel copilul va învăța să aleagă pe ce își cheltuie banii, cum să îi gestioneze, cum poate cumpăra ceva mai scump dacă renunță la mai multe lucruri ieftine etc. Pe la 3 ani cred că vom introduce și noi pușculița Clarei. Momentan nu cere jucării și nu avem un buget alocat lor.

2. Implicarea copilului la cumpărături.

Clara ne ajută să scanăm produsele, plătește cu cardul, ia bonul. De mult timp știe deja ce înseamnă a plăti, care e treaba cu POS-ul și cum, de exemplu, bonurile pentru cheltuielile pe firmă nu le poate lua pentru că merg la contabilă.

Bonus: avem un boardgame de educație financiară pe care obișnuiam să îl jucăm des cu prietenii noștri înainte de Clara și abia așteptăm să luăm varianta pentru copii să îl jucăm în familie când ea va mai crește. Cashflow se numește. Al lui Kyiosaki. Sunt multe astfel de jocuri de educație financiară pentru copii care pot fi introduse în activitățile cu cei mici.

Nu vă fie frică să introduceți copiii în lumea banilor. Ei există și, așa cum părinții noștri ne trimiteau să luăm pâine și să venim cu restul, așa putem și noi să începem, de mici, cu ai noștri copii, dar la un alt nivel, să lucrăm în a le dezvolta inteligența financiară. E mare nevoie de așa ceva!