Dacă vrea să se joace cu frunzele uscate ale bonsaiului e în regulă, dar va strânge apoi pământul căzut pe jos.

O putem ajuta să strângă firimiturile făcute pentru că nu a mâncat deasupra mesei, dar nu le vom strânge noi pentru ea. Când are nevoie de ajutor sau nu are chef să facă singură ne cere ajutorul, dar nu suntem de acord să strângem în locul ei. Așa am procedat de când era mică, la fel vom proceda și cu Aris. Și dacă se întâmplă să pice ceva pe jos când mănâncă nu e nicio problemă, doar că vom strânge împreună sau va strânge singură, nu doar noi.

Jucăriile împrăștiate sunt responsabilitatea ei. La fel și cărțile (acolo chiar am făcut o regulă cu maxim două cărți scoase o dată – dacă vrea alte două le pune la loc pe primele). Dacă varsă apă pe jos, intenționat sau nu, va șterge. Dacă și-a murdărit sau udat prea tare o bluză când s-a jucat cu apă se va schimba. Ajutată sau nu, în orice situație, în funcție de situație.

Încercăm să ne învățăm copiii (pentru că va urma și Aris) să fie cât mai responsabili pentru acțiunile lor. Fără ceartă sau ridicat de ton (deși mai scapă câteodată, depinde de câte ori i-am spus înainte ce se poate întâmpla, ea oricum știind), pur și simplu reguli clare. Structură. Așa funcționează lucrurile la noi în familie, așa procedăm. Pe cât se poate, cu variații, bineînțeles, că doar adaptabilitatea e cheia în orice, dar îi responsabilizăm cu orice ocazie, iar regulile se respectă.

Le hrănim astfel și nevoie de competență pentru că văd că pot și ei. Copiii vor să facă ce facem noi, părinții, iar dacă responsabilitatea vine de când sunt mici mici și abia încep să meargă în picioare, o iau ca pe ceva distractiv, palpitant, sunt motivați intrinsec de nevoia psihogică de bază a competenței și le intră în sistem. Nu vă gândiți că pe parcurs nu vor exista momente în care se opun. Acolo intervine nevoia de control. Dar dacă avem grijă să le-o satisfacem și pe aceea prin alte lucruri, ne putem păstra fermi pe poziții când vine vorba de regulile familiei noastre. Iar una dintre ele este că fiecare strânge după el însuși.

P.s.: Pentru a-i putea facilita crearea obiceiului de a curăța în urma ei aspiratorul mic este la nivelul ei în dressing și îl poate lua singură. E fain ca mediul să fie adaptat pentru a-i ajuta să implementeze obiceiuri sănătoase.