Pentru noi a fost important și la Clara și la fel este și acum, la Aris, să monitorizăm salturile mentale ale copiilor de când se nasc până pe la 1 an și ceva, cam acolo cred că ne-am oprit cu Clara. Nu obsesiv, nu fixați pe ziua x sau y are achiziția z (nu există ceas chiar așa), dar să avem habar ce se întâmplă pe perioade, dând spațiu copilului să aibă ritmul propriu. Noi doar să îl ghidăm conform lui.

Un salt mental este o perioadă de dezvoltare cognitivă accelerată la bebeluși și copii mici, în care creierul procesează informații noi, dezvoltând simțuri și abilități din ce în ce mai avansate, etapă cu etapă. Ce se întâmplă în creierașul lor în plină dezvoltare este mult și rapid în perioadele de leap (= salt mental), ceea ce le creează nevoia de susținere și înțelegere din partea noastră. Iar dacă noi nu știm despre ce e vorba ne frustrăm și poate cedăm mai ușor. Efectele sunt foarte ușor de identificat pentru că înainte să ne bucurăm cu toții de noile achiziții (schimbări majore în percepție, comportament și logică, dezvoltare cognitivă, social-emoțională, motorie sau de comunicare) există perioada de “furtună”. Perioada în care legăturile neuronale se produc cu viteza luminii manifestându-se în pui prin disconfort, iritabilitate, somn agitat și nevoia de atașament mai mare. Lucruri care ne afectează și pe noi și, implicit, dinamica întregii familii.

Știți că noi (eu și Emilian) funcționăm astfel: informația ne ajută să luăm lucrurile mult mai liniștiți, să știm la ce să ne așteptăm în mare și să avem soluții (tot în mare, că nu te face doctor un curs de prim-ajutor sau unul de naștere, de exemplu).

Ce e fain este că salturile mentale sunt extrem de precise. Pe perioade, nu pe zile, cum ziceam mai devreme. Cam știi urmărind aplicația când începe perioada grea și când se termină. Cu aproximație. Și o poți recunoaște când vine. Leap-urile se calculează după data preconizată a nașterii, nu după cea a nașterii propriu-zise pentru că nivelul de dezvoltare este în raport cu vârsta bebelușului de când a apărut în pântec. Dezvoltarea pe săptămâni din burtică, atât de precisă, în care toți bebelușii dezvoltă aceleași lucruri în aceeași săptămână de sarcină se continuă și după la fel de firesc, la fel de predictibil (sunt studii în direcția asta). Sistemul nervos trece prin schimbări radicale periodic și e foarte fain să le urmărim ca să fim, în primul rând, pregătiți pentru perioada grea de leap propriu-zis și mai apoi să susținem noile achiziții. Noi avem aplicația The Wonder Weeks care ne e super utilă.

Vedem când se apropie “furtuna” și ne pregătim că vor urma câteva săptămâni cu plâns mai mult, cu nevoia mai mare de păstrare a conectării fizice, cu supt, poate mai mult sau, din contră, mai puțin (în orice ca mai haotic), cu regurgitat mai mult etc. și astfel nu ne alarmăm atunci când vin toate astea și pare că s-a schimbat copilul peste noapte. Sunt perfect normale. În aplicație chiar poți bifa din lista de semnale ale leap-ului.

Apoi vine soarele: perioada de achiziții. Aplicația nu doar că, la fel, îți dă o listă unde să bifezi pe care dintre ele le-ai observat la bebelușul tău, ba, și cred că cel mai important, pentru fiecare achiziție ai exerciții pe care le poți face cu el pentru a dezvolta noile abilități. Și aici un mic asterix: sunt achiziții care pot fi bifate în cadrul mai multor salturi. Unii copii au un skill nou la saltul doi, alții îlau la trei de exemplu. Apare același în amândouă. Ritm propriu.

În video-ul din Instagram (click aici), filmat după al doilea leap, Aris își descoperise deja mâinile și încerca să le miște cu intenție spre carusel. A fost important să știm că asta se întâmplă și să îi dăm acces la materiale cu care să poată exersa. A fost important să știm că asta se întâmplă și să nu intervenim constant ajutându-l să ajungă la obiecte (ducându-i mâna spre ele sau aducându-le pe ele până în palma lui). A fost important să știm că asta se întâmplă și să îl lăsăm să facă exerciții pentru că fix asta făcea. Extrem de concentrat se chinuia să dea comandă mâinii, lucru foarte greu pentru ei în acea etapă – intervine frustrarea normală pe care noi, ca părinți, e nevoie să o susținem și să o, bineînțeles, normalizăm; e parte din evoluție – și totodată procesul este minunat de privit atunci când știi, de fapt, la ce te uiți.

Fiecare copil are ritmul lui natural, da. Nu sunt stas pe zile, cu riscul să mă repet, dar sunt cam stas pe perioade și e fain nu să fim încrâncenați pe bifat achiziții, dar să fim cât de cât pregătiți de momentele mai grele și totodată să știm să identificăm o achiziție nouă și să nu intervenim ajutând prea mult acolo unde nu e cazul fiind procesul copilului sau, din contră, să avem “pretenții” nefondate pentru etapa de dezvoltare la care se află.