N-am mai vorbit demult despre bugetul Clarei și despre educația financiară & lecțiile despre responsabilitate pe care le primește prin prisma lui.

Ca o introducere în context pentru cine nu a prins discuția despre asta din vară, de când avea cam 2 ani și 8-9 luni, Clara are un buget de 60 lei pe săptămână pentru dorințele proprii. Dacă vrea să își cumpere ceva ce își dorește, dar de care nu are nevoie (o prințesă, un balon etc.), să se picteze pe față sau să se dea în trenuleț/carusel/tobogane gonflabile, să meargă în locuri de joacă la interior etc. are bugetul ei pentru asta. O ajutăm cu calculele și ea decide ce face cu el. Când se termină se termină. Astfel nu există tantrumuri prin magazine sau în parcuri pe subiectul “Vreau și aia și aia și aia!” Trimit postarea în care am vorbit pe larg despre buget cui vrea în privat.

Așaaa, acum câteva săptămâni a mușcat din cartonașele Montessori ale lui Aris într-un moment de furie rupându-le, deși știa că materialele nu ne aparțin, fac parte dintr-un abonament, sunt împrumutate practic și vor ajunge la alți copii când pleacă de la noi.

Lucrăm la a o ajuta să gestioneze furia sănatos fără să distrugă lucruri sau să rănească pe cineva. Nu îi este ușor și o înțelegem întru totul. Mulți adulți nu reușesc să își gestioneze furia, d-apoi un copil de trei ani.

Noi nu folosim pedepsele, ci consecințele, după cum știți. Așa că, consecința atunci când strică ceva intenționat este că va plăti din bugetul ei ce a stricat.

I-am povestit celor de la MontiMind situația și i-am întrebat cât costă înlocuirea materialului. Răspunsul lor a fost foarte fain:

 

“Bună, Alexandra! 🤍

Mulțumim că ne-ai scris și stai liniștită, nu este nicio problemă. Astfel de situații se întâmplă des…

Chiar dacă va fi nevoie să refacem cardurile, nu am fi avut intenția să le taxăm. În același timp, înțelegem perspectiva ta și e o oportunitate foarte sănătoasă de învățare pentru Clara.

Dacă îți dorești ca ea să participe la înlocuire folosind bănuții ei, putem face acest lucru. Costul de achiziție este de 10 lei, însă, din nou, nu este deloc necesar… 🙈”.

 

Așadar, Clara a pus din bugetul ei 10 lei în cutia pe care o vom returna în curând. O face foarte asumat și fără pic de resentiment din cauza faptului că e necesar să dea din banii pe care poate i-ar fi folosit pentru pictat pe față sau pentru o prințesă. Ah, apropo de asta. Pictatul pe față la Ada nu e pe bani, dar am convenit cu Clara să lase de fiecare dată 10 lei în cutia de bacșiș din Cup of Joy. Munca fiecărui om trebuie apreciată și plătită. Sunt valori pe care vrem ca ei, copiii noștri, să le învețe și să le adopte.

Iar pe modelul consecințelor s-a mai întâmplat să îmi înlocuiască sticla de apă, capacul cu pai al acesteia (în momente separate) și să plătească echivalentul unui pahar spart. Toate fiind deteriorate, stricate, sparte cu bună știință. Nicio problemă, niciun țipăt de nicio parte, nicio tensiune. Doar aplicarea consecinței stabilite și atât. Pacea se păstrează, greșelile sunt asumate, lecțiile se învață. De cele mai multe ori îi amintim consecința când face ceva ce îi spunem că poate cauza stricăciuni și se oprește. Inclusiv când vrea să se urce pe legănelul lui Aris care nu suportă greutatea ei. N-ar mai avea buget destul de mult timp dacă ar trebui înlocuit și ea știe asta. 🫠

Ah, și a mai plătit un sul de hârtie igienică o dată, pe care l-a irosit desfăcându-l și rupând toată hârtia, iar azi a “cumpărat” un scutec de la Aris pentru Țup, iepurașul de pluș. Probabilitatea să se creeze un precedent și să vrea zilnic scutece pentru jucării consumându-le fără rost scade considerabil prin strategia asta. Nouă, personal, ni se pare mai utilă ca orice. Bugetul Clarei ne scutește pe toți de mult stres inutil.