Tind mereu să iau ceea ce spun oamenii mot à mot. Nu tind, de fapt. O fac. Analizez automat fiecare vorbă, iar asta cu “Să vă aducă numai bucurii!” mi se pare foarte nepotrivită dacă o iei ca atare. Ca și specificul românesc negativist “Să vă trăiască!” – adică să nu cumva să moară copilul… De ce ne gândim la asta? Bine, știu că ne-a intrat în sistem de demult de când s-a inventat vorba care probabil avea mult sens atunci și chiar și eu o spun instinctiv de prea multe ori chiar dacă nu îmi place deloc. Revin la “Să vă aducă numai bucurii!”. Bineînțeles, nimeni nu o ia ca atare. Doar eu. Deci e ok dacă mi-ați spus-o.

Mi se pare că prea adoptăm toate vorbele din popor fără să ne gândim puțin la ce vor de fapt să transmită. Înțeleg că sunt moștenire transgenerațională, dar iubesc simțul critic al omului care rupe astfel de lanțuri.

Copiii au nevoie să fie sănătoși și să se bucure ei de viață, nu să ne aducă nouă numai bucurii. Da, ne vor aduce cu siguranță, dar nu “numai bucurii” și e perfect în regulă așa.

Nu de asta au venit pe Pământ! Nu pentru a ne satisface nouă dorințele, pentru a ne îndeplini visele neatinse, pentru a ne face mândri, pentru a fi cum vrem noi să fie, pentru a ne face nouă pe plac, în consecință pentru a ne aduce “numai bucurii”.

Bine, dacă stau să mă gândesc, acum, când scriu, dacă ai mindset-ul corect te bucuri inclusiv când copilul alege diferit de tine, opus chiar, pentru că este o ființă unică și nu oglinda ta. Te “bucuri” când greșește, când eșuează, când suferă, știind că în spatele fiecărei dureri este creștere. Te bucuri că își dă voie să plângă, să scoată din el tot ce nu e de păstrat, să-și trăiască pierderile, să treacă prin emoții, nu peste ele. Oricât de greu ar fi.

Hmm… Deci nu e o vorbă chiar atât de rea, totuși. Ba dimpotrivă. Mulțumesc că mi-ați citit parcursul de tranziție de la o părere la alta. 🤭 A fost ca și cum aș fi scris în jurnal postarea asta.