Manifest pentru bărbații cărora li se trezesc idei când văd femei alăptând (ex. de comentariu: “Gustos! 🔥”): sânii, de fapt, au fost făcuți pentru a hrăni un copil, nu pentru a vă completa vouă fanteziile. Nu mai sexu*liz*ți alăptatul!

Tot ceea ce vă atrage din punct de vedere se*ual este acolo pentru ca voi atrași fiind, să reproduceți specia. Ăla este scopul principal. Plăcerea voastră este doar un mijloc care există pentru a se produce perpetuarea speciei. O manipulare a naturii cumva, dacă o iei bazal. Dar noi nu doar că am îmblânzit voia naturii prin contracepție, dar am și făcut plăcerea scop principal al actului în sine pentru ca, mai apoi, să se*ualizăm și alăptatul copilului care se naște din noi și să îl considerăm un gest rușinos care ar trebui făcut doar in intimitate. Căci doar acolo i se face foame unui bebeluș, ce-i drept. Doar o specie inteligentă ar putea gândi așa, nu? Ce ironic.

Am obosit de câte ori mi-a fost dat să citesc comentarii grotești atunci când apare o femeie alăptând. O să mă iau pe mine ca exemplu doar ca studiu de caz, deși toate suntem apostrofate și agresate până la urmă, verbal și emoțional de tot felul de dubioși/dubioase. Da, cel mai trist este atunci când valul de critică vine de la femei, mame mai ales. Deși încerc să mă obișnuiesc cu perspectiva “ei vorbesc din traumele lor” nu pot să mă mențin neutră de fiecare dată.

Să spui că femeia alăptează pentru propria-i plăcere se*uală sau că pipăitul celuilalt sân de mânuța copilului este ceva ce îți provoacă greață pentru că, de altfel, te gândești că o facem pentru a ne provoca plăcere? Wtf? Copilul are instinctul de a masa sânii mamei pentru a stimula producția de lapte. Iar libidoul nostru scade în mod natural, mai ales în primele luni tocmai pentru că e necesar să avem grijă de un pui de om, nu să creăm alții (știți că se*ul, la bază, e pentru reproducere, nu pentru plăcerea voastră, nu?). De altfel, de aceea nu avem nici menstruație cât alăptăm (marea majoritate dintre noi): pentru că natura ne pune pe pauză instinctele de reproducere. Nu e necesar să facem un alt copil atâta timp cât cel abia născut depinde 100% de noi. La bază suntem animale, ce să vezi? Iar corpul nostru știe ce are de prioritozat. Dar ce rost are să vă documentați sau măcar să gândiți în perspectivă în loc să dați drumul pe internet gunoiului din mintea voastră bolnavă? Nu folosesc termenul ca o insultă, ci real ceva nu funcționează cum ar trebui. Undeva este un dezechilibru mental, emoțional, hormonal. Și încă ceva, domnilor ignoranți: tocmai pentru că un copil suge din sânul nostru, sânul își pierde orice urmă de “zonă erogenă”. Ne irită îngrozitor ceea ce înainte poate ne provoca plăcere (= atingerile voastre). Nu încape într-o minte sănătoasă, mai ales dpdv hormonal, plăcerea atunci când copilul e la sân. NU EXISTĂ ABSOLUT NIMIC SE*UAL ACOLO! Absolut nimic!

Am primit comentarii ca “porno”, “Pervert disgusting mother” sau “🤮” de la femei. Au fost păreri precum că laptele care îl stropește pe bebe din greșeală peste fățucă atunci când el strânge sânul e ca o imagine în care mama face squirt pe fața copilului. De la femei, înțelegeți? Mame chiar!

Înțeleg traumele, repet. Înțeleg faptul că durerea nereușitei de a alăpta atât cât îți dorești sau cum îți dorești e transformată de către creier în dezgust atunci când vezi alte mame că o fac. Înțeleg că tristețea este tradusă în furie de subconștient de multe ori și că acesta caută tot felul de mecanisme de coping pentru a proteja, dar efectiv nu mă lasă creierul meu să curpind cum nu îți pui un semn de întrebare ca om atunci când se*ualizezi cel mai natural lucru din lume: momentul în care mănâncă un copil.

Sunt bărbați care consideră că ar trebui să îmi fie jenă, ca mamă, să stau cu “țâțele” pe-afară alăptând, în condițiile în care tot sânul e acoperit de haine, capul copilului și mâna mea, dar cărora le curg balele (scuzați) atunci când se postează femei fără copii lângă ele în tanga și cu sutiene care acoperă 5% din sân. Nu vedeți nimic ciudat aici? Doar gestul alăptării în sine, faptul că se înțelege că un copil mănâncă de la sân prin poziția acestuia, le provoacă ceva de neînțeles pentru mine.

Sunt suflete care nu au primit iubire de la părinții lor, în genere de la mame, suflete care au fost crescute cu respingere, rușine, abandon și care traduc tot ce au trăit prin astfel de reacții. Înțeleg. Încerc să înțeleg. Dar tare greu îmi este. E trist când, influențat de diverși factori, din diferite zone, îți inhibi raționamentul de mamifer. Mamifer inteligent, chiar. Fix inteligența asta ne strică de cele mai multe ori. N-o să vedem animale care simt rușine. Noi am inventat asta pentru a ne controla unii pe alții. Am transmis din generație în generație că e normal să îți fie rușine de ce faci, de ce simți, de ce zici, de greșelile absolut firești și necesare, de tine cu totul. Inclusiv de a-ți hrăni propriul copil oriunde și oricând acestuia îi e foame și are nevoie de ceea ce doar mama lui îi poate oferi.

De ce mă filmez făcând asta? Nu pentru cei 5% dezgustați, ci pentru zecile de mii de mame care au nevoie să înțeleagă cât de firesc este să alăpteze și care, tot din cauza acelor 5% se opresc. Cum o fac? Cu toată decența din lume. Și o confirmă soțul și mama mea pe care, îndoită uneori de felul în care aleg să creez postările despre alăptare, i-am întrebat dacă văd prea multă piele. Evident că răspunsul a fost “nu”.

Mi s-a spus că, dacă tot stau cu sânii pe afară, ar trebui ca toți bărbații să iasă în fundul gol pe străzi. Cam atât de aberante sunt părerile oamenilor și atât de profundă scârba și lipsa de înțelegere sau empatie măcar.

Mi s-a spus că nu merit să fiu mamă pentru că am alăptat și după ce copilul meu a împlinit un an pentru că îl handicapatizez și îl traumatizez, ghiciți pentru ce? Exact, pentru plăcerea mea proprie.

Mă voi opri aici cu silă și dezgust pe lângă încercarea de a înțelege. Pot înțelege traumele și durerea neinterpretate corect, dar refuz să le tolerez. Atât de mult am așteptat, și eu și Emilian, de când am născut, să vină cineva să se ia de mine pe stradă când o alăptez pe Clara așa cum o fac în online. Aveam multe de vărsat. Dar nu s-a întâmplat. Ghiciți de ce? Acolo nu mai există ecrane și conturi false din spatele cărora să stai ascuns. Și undeva, în adâncul celor care scot atât de multă ură pe internet atunci când se vorbește de alăptat, există, cred, un strop de conștientizare a naturaleții gestului.