Uneori e nevoie doar să schimbe energia.

Nu vi s-a întâmplat? Să fiți suprastimulate, să simțiți că sunteți aproape să scăpați controlul, că tot ce ați vrea ar fi să dormiți și copiii să doarmă liniștiți lângă voi, dar în schimb plânge unul, apoi și celălalt, apoi și voi?

Apoi să vină celălalt părinte mult mai echilibrat energetic în acel moment, să preia copilul sau copiii și aceștia să preia energia lui liniștindu-li-se apele.

Încă de când era Clara mică am observat cu nu ceea ce vreau să arăt contează, ci felul în care mă simt în interior. Copiii simt. Copiii sunt oglinzi. La vârsta lor nu se autoreglează, ci au nevoie de co-reglare. Sunt oglinzi și simt ca noi de cele mai multe ori și, bineînțeles, nu pot înțelege și nici exprima ce se întâmplă înăuntru. E doar un amalgam de emoții care vine tăvălug, iar dacă noi izbucnim izbucnesc și ei.

Clara e răcită. O tot ține la un 38°C cu tot cu antitermic. Ba e vioaie, ba nu. Tușește rău, are muci pe care îi tot aspirăm ba cu lupte de convingere, ba cu cooperare. Azi-noapte a tușit foarte tare și plângea în somn. Cred că am dormit 4h în total întrerupt. După o așa noapte la 8 și ceva am plecat spre coafor să mă vopsesc pentru că aveam o întâlnire importantă în București la 14. Întâlnire la care am plecat cu tot cu copii apriape imediat după ce am ajuns de la vopsit. N-am prea avut timp de conectare și s-a simțit. La 17 ne-am întors acasă obosiți toți. Între timp l-a luat tusea și pe Aris. Am reprogramat mersul la pediatru de joia viitoare pentru poimâine. Am sunat la Telios în caz că face febră la noapte să fim pregătiți cu dozele. Când făceam de mâncare, iar Emilian trimitea o ofertă care nu mai putea fi amânată pentru că toată ziua a fost cu mine și cu copiii la București Aris plângea, Clara voia doar în brațe, legumele erau pe foc, iar eu simțeam că nu mă ascultă deloc copila mea mare. Pe deoparte o înțelegeam în starea în care era, mai ales după o zi plină, pe de alta voiam să mă înțeleagă și ea că fratelui ei îi e foame și somn și e nevoie să și termin cina. A început să țipe și i-am zis că fix asta simt să fac și eu. I-am zis că sunt obosită și furioasă și îmi vine să țip și să bat din picioare. Aproape că plângeam și eu cu ea. Emilian a terminat oferta de trimis și a venit în bucătărie. A întrebat-o dacă îl ajută să întoarcă brânza din tigaie și să o pună în farfurii. Clara s-a calmat brusc conectându-se la energia lui. Eu l-am luat pe Aris la sân și a adormit. Apoi am mâncat toți. În baie de echilibru din nou.

Oglinzi. Cu totul.