Cred că multora li s-a întâmplat să fie într-un restaurant, într-o sală de spectacol, într-un spațiu unde doarme un bebeluș, într-un “orice loc în care nu e ok să se țipe” iar al vostru pui să… țipe, exact. Și nu o dată, ci constant, intenționat, eventual și amuzându-se foarte tare în timp ce o face și își vede părinții cum încearcă să îl oprească folosind n variante.

Am stat mult să analizez împreună cu Emilian situația asta și singura concluzie la care am ajuns a fost că în acel moment Clara are energie multă și nu știe cum să o scoată sau se plictisește, iar când vede că nu e lăsată să țipe asta o motivează și mai tare să continue. Mereu îi explicăm de ce nu este în regulă să facă asta. Uneori înțelege, dar de cele mai multe ori bagă fățuca poznașă (o cunoașteți și voi de la puii voștri, nu?) și țipă mai tare.

Ce ne ajută pe noi este să ieșim afară cu ea din spațiul respectiv suficient cât să își schimbe starea.

Caz concret de revelion, când am și filmat gogoașa. Ema, un an, era cu mama ei în dormitorul Clarei în încercarea de a adormi. Clara voia la ea. Întâi a înțeles și a vorbit în șoaptă (cum, de altfel, puteți observa), dar se vedea că era plină ochi de energie. Când mama Emei a venit cu ea dormind în brațe în living, Clara a început să țipe (cu fățuca poznașă specifică la pachet). Ema gata-gata să se trezească, mama ei pleacă s-o adoarmă la loc, Clara râde, noi îi explicăm, Ema readoarme, revine în living, Clara țipă, mama Emei pleacă din nou în dormitor. Singura variantă a fost ca Emilian și tatăl Emei să iasă la o plimbare cu Clara. Era ora 10 noaptea. Nicio problemă, doar era Revelion, iar Clara era plină de entuziasm.

Au stat cam o jumătate de oră afară, iar când au venit înapoi s-a auzit pe scară un țipăt scurt urmat de râs, apoi a mai durat un minut și au intrat toți în casă. Clara mai încercase o dată amuzată, dar Emilian i-a explicat din nou că Ema doarme și trebuie să respectăm somnul oamenilor, iar de când au intrat în casă până după 12 noaptea Clara a vorbit doar în șoaptă, a mângâiat-o pe Ema, a învelit-o, a stat lângă ea în liniște și totul a fost super în regulă.

Se mai întâmplă să țipe și când doarme Emilian care se culcă uneori înaintea noastră, iar noi două ne facem de lucru până vine somnul și la Clara. Dar dacă nu citesc bine semnele și are mai mult de 5% baterie când venim in pat, de multe ori începe să țipe amuzându-se de faptul că “Îl poți trezi pe tati!”. Așa că ne întoarcem în living sau la ea în dormitor, mai facem puțin de mâncare la bucătăria ei de lemn, mai citim o carte, mai cântă o melodie cu microfonul ei (tot de lemn) și venim apoi la somn.

Foarte frustrant a fost la început când efectiv nu înțelegeam care era motivul pentru care țipa în momentele cele mai nepotrivite și, în consecință, nu găseam soluții care să funcționeze pentru noi. Am observat că atunci când nu am răspuns în zona celor trei nevoi psihologice de bază (conectare, competență, control) la care mă uit prima dată și pare că nu e vorba de dorința de a-și satisface niciuna dintre ele, pur și simplu are nevoie să schimbe mediul pentru că a intervenit plictiseala.