Astăzi vă prezint trei biografii din puținele pe care le-am citit, plus un bonus cu o carte din aceeași colecție cu primele două, pe care o am pe listă.

Vorbesc de colecția Baroque Books & Arts, colecție ce “oferă un deliciu editorial, volume cu grafică elegantă, pline de subtilitate, ironie şi imaginaţie, care se adresează unui public capabil să preţuiască micile comori din viaţa de zi cu zi.” conform descirerii din pagina lor, pe care v-o las într-un link aici, spre descoperire. Toate cărțile acestei colecții arată ca niște opere de artă: cartonul folosit, culorile, grafica întru totul. Le puteție vedea detaliile în vlogul de mai sus.

“În numele lui Gucci”, prima carte din seria celor pe care vreau să vi le arăt astăzi, prezintă, prin descrierea Patriciei Gucci, “ascensiunea faimoasei case de modă prin prisma bunicului său, Guccio Gucci, fondatorul Casei Gucci, și a tatălui său, Aldo Gucci, numit de președintele John F. Kennedy „Primul ambasador italian al modei“.” Citatul lui Aldo Gucci, citat ce guvernează vizunea faimoasei case Gucci, „Calitatea rămâne mult timp după ce prețul a fost uitat.“, înglobează în câteva cuvinte măreția imeriului creat în jurul acestei familii. Cartea m-a fascinat. Mi-a plăcut atât de mult, încât am achiziționat, ulterior alt volum al aceleiași colecții, din aceeași sferă, a modei, anume “Chanel”, de Bertrand Meyer-Stabley, jurnalist reputat al revistei „Elle”. Această a doua carte din universul istoriei modei, nu m-a prins la fel ca prima. Datele tehnice, mult prea stufoase, din punctul meu de vedere, mi-au făcut citirea puțin greoaie, însă stilul Chanel mi s-a conturat foarte clar în minte. “Mai mult decât o modă, a impus un stil, mai mult decât o marcă, a fost un spirit, mai mult decât un om, a rămas un mit.” și real, așa a fost. Iar un citat al marii doamne a modei, amintit pe coperta exterioară a cărții, îi rezumă viziunea în câteva cuvinte: “Moda trece, stilul rămâne. Iar stilul meu este simplitatea de lux.”. Din colecția Baroque Books & Arts mai am, după cum v-am spus mai sus, o carte de bifat: “Dior”, a aceluiași Bertrand Meyer-Stabley. Am descoperit-o în biblioteca unei prietene care își scrie din ea, momentan, un examen important.

A trei carte, și ultima, din seria biografiilor, este o carte pe care cred că o știți cu toții. Povestea mea – Michelle Obama. O carte lungă, de 620 pagini, având la mijlocul ei imagini reale ale momentelor surprinse în paginile cărții, lucru care mi-a plăcut foarte mult. Obișnuiesc să caut fotografii cu persoanele, locurile sau obiectele despre care citesc, pentru a avea o imagine cât mai reală în minte în momentul în care parcurg o carte inspirată din realitate. Când încep o carte nouă caut întotdeauna imagini cu autorul și clipuri cu el vorbind, pentru a-mi personifica vocea ce-mi citește, mental, rândurile din fața mea.

Revenind la povestea fostei prime doamne a Americii, viața ei merita, din plin, documentată. “În memoriile ei, o operă de o reflexivitate profundă, scrisă într-un stil fermecător, Michelle Obama îi invită pe cititori în lumea sa, făcând o cronică a experiențelor ce au format-o, pormind de la copilăria petrecută în partea de sud a orașului Chicago, trecând prin anii în care a fost director executiv și a trebuit să îmbine responsabilitățile de mamă cu cele profesionale, și ajungând la anii petrcuți la cea mai vestită adresă din lume. Descrie cu sinceritate desăvârșită și cu o inteligență vie reușitele si dezamăgirile, atât din plan public, cât și din cel personal, relatându-și povestea așa cum a trăit-o, folosindu-se de propriile ei cuvinte și așa cum dorește ea. Plină de căldură, de înțelepciune și de revelații, Povestea mea este o însumare neobișnuit de intimă ce vine din partea unei femei inimoase și plină de caracter, care a sfidat necontenit așteptările, și a cărei poveste ne inspiră.”.

Atât. Much love!