Articolul de astăzi aduce în fața voastră patru, nu trei cărți din sfera de dezvoltare personală, două dintre ele fiind extrem de scurte.

“Darurile imperfecțiunii“, de Brené Brown, este una dintre primele cărți de dezvoltare personală cumpărate, odată cu volumele lui Don Miguel Ruiz și cele ale lui Eckhart Tolle pe care vi le-am arătat în articole anterioare. Este o carte pe care am descoperit-o într-un vlog al Andreei Raicu pe tema cărților preferate de dezvoltare personală și punctează ideea, așa cum spune și subtitlul, de a renunța la cel care crezi că trebuie să fii şi de a te accepta aşa cum eşti. Multă lume se confruntă cu problema iubirii de sine și ghidul pentru “o viață trăită din toată inima” propus de Brené Brown ajută pe cei aflați la început de drum în descoperirea de sine și în dezvoltarea personală.

Vreau să trec la a doua carte care se afla și ea printre cărțile amintite în vlogul despre care v-am spus mai sus, anume “Omul în căutarea sensului vieții” – Viktor Frankl. Pff… Despre cartea asta v-am povestit în stories în două rânduri. Odată atunci când am început-o și am lăsat-o, iar a doua oară după ce m-am reapucat de ea și am terminat-o. Este o carte dură, în prima parte a ei povestindu-se trăirile autorului într-un lagăr de concentrare, subiect care pe mine nu mă prinde, din cauza intensității imaginilor dureroase pe care nu vreau să le trăiesc nici imaginar. Începând să citesc primele pagini ale cărții și văzând ce se ascunde printre paginile ei, am tras concluzia pripită că poveștile încărcate atât de mult cu negativ au ca scop conștientizarea cititorului asupra propriei vieți care, în fapt, nu este atât de rea. Nu am vrut, efectiv, să o citesc. Am povestit, după cum v-am spus, în stories despre experiența mea cu această carte, poate-poate sunt oameni interesați de subiecte de genul cărora le va trezi interesul. Mi-a scris, însă, o fată din comunitatea mea (și cât îmi place când am discuții de genul ăsta cu oamenii mei din online) care mi-a spus să continui să citesc pentru că partea a doua a cărții, pregătită prin exemple concrete de prima parte, cea cu povești din lagăr, a doua parte, ca să reiau, prezintă logoterapia – forța motivațională primară a oricărui om se ascunde în identificarea sensului vieții. Sens care nu coincide cu sensul altui om. Sens care nu are o perspectivă generalizată despre viață. “Căutarea sensului vieții este principala motivație a vieții, nu o raționalizare secundară a pornirilor instinctuale. Sensul este unic si specific, în ideea că poate și trebuie să fie împlinit de persoana căreia îi aparține, pentru că doar atunci va dobândi suficientă semnificație cât să satisfacă voința de sens a persoanei.” – Vicktor E. Frankl

A treia carte despre care vreau să vă vorbesc am citit-o odată cu vizionarea unui MBA al autorului, lucru care mi-a făcut experiența și mai interesantă, dat fiind faptul că filozofia prezentată în carte se regăsea și în speach-urile din cadrul conferințelor. “Începe cu ce nu-ți place” a lui Brian Tracy, este un must pentru noi toți. Este despre sporirea productivității în contextul în care avem obiceiul de a amâna lucruri. Este despre cum să fim mai eficienți și să rezolvăm din timp ceea ce avem de rezolvat cu mai puține resurse de timp, energie etc. Conform lui Tracy, cea mai grea sarcină, cea pe care o tot amâni, trebuie rezolvată prima pentru a folosi o zi la potențialul ei maxim. Acel “ce nu-ți place” fiind rezolvat, motivația de a trece la următoarele sarcină va crește. Amânarea activităților complicate elimină din ce în ce mai mult cortizol, cumulându-se stres, iar singurul lucru care derivă din asta este atenția nefocalizată la potențialul ei maxim asupra sarcinii amânate. Cartea te învață cum să trăiești cu scop, cu intenție, cu țelul stabilit în mine, tratând problema gestionării timpului pragmatic, direct și simplu.

Iar ultima, dar nu cea din urmă carte pe care vreau să v-o arăt astăzi este “Arta războiului” de Sun Tzu. O carte despre care Emilian mi-a vorbit în repetate rânduri, o carte subțire, de aproximativ 100 pagini (ca și cea mai sus amintită a lui Brian Tracy), o carte care vorbește fix despre ce se poate înțelege foarte clar din titlu: arta războiului. Însă. Perspectiva din care citim cartea schimbă total înțelesul paginilor ei. Cu imaginea vieții cotidiene în minte, dar mai ales a celei de business, putem trage învățături extrem de utile timpului nostru de la un gânditorul chinez care a trăit între 544 și 496 înaintea erei noastre. Doar gândindu-te la cât de vechi sunt frazele așternute în cartea de față, te cutremuri puțin, dar felul în care se pot aplica în contexte actuale, acesta este un fapt și mai extraordinar. O să vă las un citat a cărei esență o veți recunoaște imediat dacă sunteți familiarizați cu educația antreprenorială. Citiți totul, în minte cu imaginea relației cu concurența în piață:

“Dacă nu cunoști planurile statelor vecine, nu-ți poți pregăti alianțele la momentul oportun; dacă nu cunoști numărul inamicilor cu care te bați, dacă nu le cunoști punctele tari și punctele slabe, nu vei face niciodată pregătirile și nu vei da dispozițiile pentru buna conducere a armatei tale. […] Dacă nu știi unde sunt munți și coline, unde sunt terenuri uscate sau umede, povârnite sau pline de defileuri, terenuri mlăștinoase sau pline de pericole, nu vei ști să dai ordine potrivite, nu vei ști să conduci o armată. […] Dacă nu cunoști toate drumurile, dacă nu ai grijă să faci rost de călăuze sigure și fidele care să te conducă pe drumurile neștiute de tine, nu vei ajunge acolo unde ți-ai propus, vei fi înșelat de dușman.”

Și acestea fiind spuse, vă îndemn să citiți orice vă pică în mână din sfera voastră de interes și să nu vă opriți niciodată din căutarea continuă de informații noi care vă construiesc evoluția.

Much love!