Cele profesionale, pentru că vreau să abordez în mod specific acest subiect. Nu este cazul să vorbesc despre visuri în general și să speculez în jurul unor clișee.

Așadar, tot ce urmează să citiți se va referi strict la viața profesională.

Vreau să vă întreb în primul rând dacă ați ajuns vreodată în punctul în care v-ați simțit debusolați și fără niciun scop de care să vă prindeți spre a construi în direcția lui.

Să o luăm mai din spate, totuși. Suntem mici, mergem la școală, clasele primare, gimnaziul, liceul, facultatea. Toate etapele astea curg în mod firesc și nu ne întrebăm ce urmează să facem mâine pentru că sistemul și societatea ne dictează curgerea anilor până urcăm toate treptele educației fără de care nu ne putem integra ca oameni “normali” în ziua de azi. Părinții și cercurile în care ne învârtim ne construiesc o idee despre cum vrem să arate viitorul nostru profesional. Ajungem, de multe ori, să fim convinși de profesia pe care o vom urma și facem toate demersurile necesare pentru a duce la bun sfârșit educația și pregătirea în acest sens. Există, însă, două categorii de oameni. Unii reușesc să împlinească “visul profesional” împământenit de mici în ei. Alții, în schimb, și aceștia constituie covârșitoarea majoritate, ajung să își schimbe crezul copilăriei cu privire la acest subiect delicat. Și spun delicat pentru că, odată cu finalul facultății, fiecare om intrat copil și ieșit matur (teoretic) din băncile instituțiilor, ar trebui să fie capabil să se întrețină singur, lucru ce ar fi de preferat să urmeze firesc.

De aici vorbesc cu persoanele care consideră normală evoluția menționată mai sus și, deci, vor încerca să își asigure independența financiară din acest moment.

Așadar, se întâmplă ca, intrați cu un scop în facultate, să ajungem, pe parcursul ei, să ne dăm seama că nu este, de fapt, ceea ce vrem să facem pe viitor. Ajungem, astfel, în punctul despre care vorbeam la început. Debusolați, speriați de necunoscut, simțindu-ne ca și cum am fi fost niște astronauți cărora ni s-a rupt cablul ce ne ținea legați de navă (eu așa descriu cel mai bine sentimentul).

Perioada asta va trece, fiți convinși de asta. Ceea ce vreau să menționez însă, este faptul că veți avea în jurul vostru persoane care vă vor spune că dacă nu știți până acum ce vreți să faceți în viață, sunteți niște persoane ratate. Că nu sunteți în stare să faceți lucrurile cum trebuie și să luați deciziile corecte. Fiți conștienți că e o etapă normală prin care toți trecem la un moment dat. Nu ne naștem știind ce vom face “când vom fi mari” iar deciziile importante necesită, uneori, mai mult timp. Nu trebuie în niciun caz să simțiți că sunteți mai puțin capabili sau că ce vi se întâmplă este de condamnat. Luați-vă timp, faceți-vă din căutarea identității profesionale un scop prioritar și lucrați în direcția asta constant. Poate veți începe fără nicio idee sau poate aveți prea multe și nu știți ce v-ar mulțumi cel mai mult și sufletește și financiar. Dacă nu există variante, nu vă panicați, ele vor veni de la sine, brusc, ca niște flash-uri salvatoare  care vă vor face să vă întrebați cum de nu v-ați gândit la asta până acum. Calculați matur variantele pe care le aveți și luați decizia care vă împlinește.

Din acest punct, în care v-ați dat seama ce scop aveți, începe visul. Momentan asta aveți. Un vis. Nu contează cât de mare este și cât de sus trebuie să urcați pentru a-l atinge. Asumați-vă decizia ca niște oameni maturi ce sunteți și luptați pentru a vă atinge obiectivul.  Vor exista și acum persoane care nu vor crede în voi și vă vor spune ori că decizia e proastă ori că visul e prea îndrăzneț. Dar cine sunt ei să va decidă viitorul? De ce să alegeți abandonul în loc să luptați pentru ceea ce vă doriți? De ce să vă reproșați peste ani că nu ați făcut ce v-ar fi făcut fericiți și au luat alții hotărârile în locul vostru? Fiți asumați! Dați dovadă de maturitate și luptați. Pentru voi, nu pentru ei. Faceți ce vă face fericiți!

Vor fi, de asemenea, și persoane ale căror sfaturi vor fi utile. În niciun caz nu trebuie să țineți cu încrâncenare de o idee neascultând pe nimeni în jurul vostru, convins că doar voi aveți dreptate. Fiți deschiși la idei noi și luați totul matur, punând în balanță și analizând toate variantele pe care alții vi le oferă. Matur nu înseamnă să nu deschizi ochii atunci când te afli în fața unui zid evident și inpenetrabil.

Sunteți conștienți, sper, că nu va fi ușor deloc, doar vorbesc cu oameni maturi. Va fi un drum lung cu eșecuri și cu momente care vă vor face să vreți să renunțați. Fiți puternici, perseverenți și mergeți cu ambiție spre ce vreți să realizați. Luptați și munciți oricât e necesar și oricât ar fi de greu și de descurajator. Depășiți-vă limitele și fiți mândri de voi la finalul călătoriei! Fiți într-o constantă competiție cu voi și urcați din ce în ce mai sus pe scara evoluției. Nu plecați urechea la cei din jur. Nu are nimeni dreptul asupra deciziilor cu privire la viitorul vostru.

Cântăriți lucrurile, luați deciziile cele mai satisfăcătoare pentru voi, asumați-vi-le și munciți. Peste ceva timp o să fiți mândri de voi!

Vă promit!