Astăzi am primit un compliment puțin mai… Neobișnuit. Mi s-a spus “Ador sinceritatea ta”. Moment în care mi-am adus aminte că aseară ii spuneam unei prietene despre un bărbat care “pe lângă faptul că arată bine și știe cum să poarte hainele elegante, scrie și corect!”. Răspunsul ei a fost: “Îți dai seama cât de rău am ajuns dacă ni se pare atât de important ca un om scrie corect?”. Și are dreptate.

Am ajuns să ne bucure când găsim în oameni calități precum sinceritatea. Am ajuns să nu ne vină să credem, aproape, când un om este și frumos și folosește și semne de punctuație. Dacă mai pune și pauză după fiecare semn de punctuație în parte… Pff… Am ajuns să vedem niște lucruri care ar fi trebuit să fie normale ca pe niște mari plusuri tocmai pentru că le întâlnim atât de rar. Oamenii din ziua de azi au ajuns să fie atât de superficiali încât “Ce contează cum scriu sau dacă fac acordul subiect-predicat corect? Mi se dă o diplomă pentru asta?”. Hai să vă spun eu cum stă treaba. Detaliile astea fac diferența iar dacă aveți aspirații înalte sau pretenția de a fi înconjurați de oameni de calitate, ar trebui sa știți când și cum trebuie să vă exprimați. Pentru că și acest “când” contează. Oamenii vor simți dacă aveți ceva de spus sau dacă vorbiți doar pentru a atrage atenția asupra voastră.

Mă voi lega de următorul citat, față de care, dacă nu rezonați, nu cred că e cazul sa continuați cu acest episod de vlog: “If you are the smartest person in the room, then you are in the wrong room.” Un om care își dorește sa evolueze nu se va înconjura niciodată de persoane sub nivelul său doar pentru a se simți superior. Nu va căuta niciodată grupurile cu un nivel vizibil sub el doar pentru a fi “mai șmecher decât proștii ăia”. Nu ii va fi niciodată rușine să întrebe dacă nu știe ceva și va căuta întotdeauna să se perfecționeze luând informații de la toți ceilalți din jur.

La un moment dat mi s-a spus că gândirea asta e una arogantă, sfidătoare, și că nu știu să ascult și să mă cobor și la nivelul celor mai jos ca mine. Că nu mă gândesc că și oamenii ăia au nevoie de cineva care să îi inspire. Consider că sunt două lucruri total diferite între a putea comunica cu orice persoană și a-ți petrece tot timpul liber înconjurat de un nivel extrem de scăzut care nu te ajută cu nimic în evoluția ta, ba mai mult, te “ajută” să regresezi.

Și ca să mă leg de perfecționarea constantă la care trebuie să lucrăm cu noi, o să dau ca exemplu un lucru care mie, personal, îmi place foarte mult. Mereu, peste tot, există lucruri “la modă”, să le spunem. Lucruri pentru care oamenii fac mici obsesii pe perioade diferite de timp. Cum a fost, când eram eu mai mica, melodia “Smack that” de la Akon (toată lumea o asculta încontinuu). Cum a fost perioada în care spuneam că e “belea” despre un lucru care ne plăcea. Sau în care foloseam expresia “true” la fiecare două minute. Așa există și perioade în care oamenii fac obsesii din corectarea unor greșeli de vorbire sau de ortografie (cea mai cunoscută fiind “mă-ta” care da, are cratimă, fiind, de fapt, o abreviere de la “mama ta”, exact ca “fii-ta” – care are și doi “i” pe de-asupra, “bunică-ta”, etc.).

Și hai să vă dau alte câteva exemple pe care, măcar atunci când devin “trenduri”, ați putea să le corectați pentru că e “mișto” să spui “pe care” atunci când este cazul.

“Voaim” este imperfectul verbului “a voi” iar “vream” este cel al verbului “a vrea”. “Vroiam”, nu există.

“Doar” se folosește în construcții pozitive (“Am doar 18 ani.”) iar “decât” în construcții negative (“Nu am decât 18 ani.”).

Se scrie “fii”, cu doi “i”, numai la: – imperativ afirmativ: Fii cuminte! (“Nu fi” are un “i”) – conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii cuminte. – viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii. La fel și cu “știi”.

 “Voștri” și “noștri” au un singur “i”. Iar “fiți”, pentru numele lui Dumnezeu, e legat!

 “O dată” (de două, de trei ori) este una, “odată” (cândva) e alta.

“Visele” sunt cele pe care le visăm noaptea. “Visurile” sunt ceea ce ne dorim să realizăm.

Nu mai vorbesc de “îmi”, “va” și altele asemena care se scriu legat.

Și dacă tot am zis “nu mai”. Sunt două părți de vorbire separate care se scriu separat. “Numai” legat înseamnă “doar”.

“I” – urile la “copii” iar se greșesc des. Când vorbim de pluralul pentru copil, pentru (de exemplu) doi copii sunt doi “i”. Iar când vorbești de ei, “copiii aceia”, sunt trei.

După fiecare semn de punctuație se pune pauză. Nu înaintea lui, nu înainte și după, ci doar după.

Că se scrie cu litera mare după orice semne de punctuație inafara de “;”, vă mai spun?

Și că “pulover” nu e “plovăr”.

A, știați ca e “tobogan”, nu “topogan”? Aici nici mie nu îmi vine sa îl spun corect.

Sau “chiuvetă” (am auzit n oameni spunând “ghiuvetă”, mă zgârie pe creier).

Și “abia”, nu “abea” sau “deabea”. Dacă vreți cu “de”, este “de-abia”.

Și “niciun” și “nicio”. Legat. (se scrie “nici un” când zicem, de exemplu “Nu e nici un om deștept, nici un om prost. ” OK, mă opresc.

Între “datorită” și “din cauza”, este o mare diferență. “Datorită” exprimă ceva pozitiv, în timp ce “din cauza” exprimă un lucru negativ. “Datorită ție am reușit!” și “Din cauza ta am pierdut întâlnirea!”. Vedeți diferența?

Astea sunt doar câteva exemple care îmi vin la prima mână. Am scris articolul pe nerăsuflate dar sunt sigură că dacă aș sta să mă gândesc, aș găsi mult mai multe (uite încă două: “aș”, nu “ași” și “aș găsi”, nu “aș găsii” ; “găsii” e fără “aș” și e un perfect simplu).

CHALLANGE

Undeva, pe parcursul vlog-ului, nu și în articol, am strecurat intenționat o greșeală. Una singură. Vă provoc să o gășiți si să o corectați. Vă aștept mesajele pe Instagram!

 

Și încă un citat și gata, cu asta închei: “Do not correct a fool, or he will hate you; correct a wise man, and he will appreciate you.”