Cadoul de la iubitul meu pentru ziua mea de anul ăsta, a fost o vacanță în Italia, așa că, pe 6 Februarie, cu două zile după ce am sărbătorit în familie, am plecat spre Bologna unde urma să fim cazați.

(din nou, vă voi pune prețurile pentru două persoane la tot ce urmează mai jos)

Am zburat cu Wizz-ul și biletele au  fost 210lei dus-întors. La dus, am plecat pe codul ăla portocaliu de vânt și am avut câteva turbulențe și niște zgâlțâieli serioase. A fost cel mai agitat zbor de până acum.

Pe toată perioada vacanței, am inchiriat un Fiat 500 prin cei de la Goldcar, gărgăriță cu care ne-am plimbat dintr-un oraș în altul. Mașina am închiriat-o cu  75€ și a trebuit să o aducem cu rezervorul plin înapoi. Am pus benzină de 82€, per total.

Vreau să fac o mică paranteză aici, și să vă povestesc ce probleme am avut cu inchiriatul mașinii din lipsa informării în prealabil. Inițial, am inchiriat o altă mașină, de la altă firmă, de acasă, din țară, înainte să plecăm în vacanță, cu ceva timp. Era un Ford Focus, închiriat pe toată perioada (3 zile) cu 40€. A trebuit să avem un card de debit cu un depozit de 950€, card pe care l-a făcut Emilian special pentru inchiriatul mașinii. Problema a fost că rezervarea a fost făcută pe numele prietenului nostru care a venit cu noi și care este agent de turism și s-a ocupat de organizarea vacanței, iar cardul era pe numele lui Emilian. Am ajuns la aeroport în Bologna la ora 15, ne-am trezit că, nefiind și cardul și rezervarea pe același nume, nu ni se poate da mașina, și a trebuit ca alt agent de turism să anuleze rezervarea anterioară și să ne facă o altă rezervare la o altă firmă (Goldcar, de la care am și luam Fiat-ul până la urmă). Dacă închiriam noi, direct din aeroport, ne costa 250€. Așa, cu o rezervare făcută, a fost 75€ (oricum, mult mai mult decât am fi plătit dacă totul mergea șnur de la început și am fi știut sau ne-am fi gândit că și rezervarea și cardul trebuie să fie pe același nume). Am reușit să luăm mașina abia la ora 18:30, după multe ore de stat prin aeroport.

Ca să continui cu tot ce ține de transportul cu o mașină proprie sau închiriată prin Italia, mare grijă la parcări! Peste tot pe unde am fost era plin de poliție care scria și punea pe parbrize amenzi pentru parcare neregulamentară. Trebuie să parcați DOAR pe locurile de parcare stradale marcate cu albastru sau în parcări (mă refer la parcări subterane, supraetajate, etc., nu pe stradă).  Locurile de parcare marcate cu galben sunt pentru rezidenți, iar cele marcate cu alb sunt pentru alte persoane, nu știu exact pentru care, cert e că nu pentru noi, turiștii.

La intrarea pe autostradă se ia un tichet (Telepass), care se introduce la ieșirea de pe autostradă, se calculează automat numarul de km și se plătește o taxă de autostradă. De exemplu, din Bologna până în Florența, am plătit 9€. Din Pisa până în Bologna, 15€.

Am fost cazați la Hotel Imperial, în Bologna, iar camera a fost 500 lei pe trei nopți cu mic-dejun. Am fost foarte încântați de cazare, totul era curat, am avut balcon, și camera arăta foarte draguț. Nu am găsit camera noastră în fotografiile lor de prezentare, dar găsiți foarte repede hotelul pe Booking.

La fiecare masă în oraș am lăsat undeva între 35€ și 50€ și am mancat paste, pizza și fructe de mare până n-am mai putut.

La plecare, am plătit o taxă de stațiune de 18€ amandoi iar cheltuielile, fără avion și cazare, ne-au dus la 460€ pentru două persoane.

Trecând peste aspectele financiare, în primele două zile, pe care vi le arăt în vlogul de mai sus, ne-am plimbat prin Bologna (pe seară, după ce am urcat bagajele în cameră), Florența și Pisa (a doua zi, pe 7 Februarie).

Florența e minunată, cred că aș putea să mă plimb mult printre străduțele de acolo fără să mă plictisesc (ca obiective, am avut de bifat Domul Santa Maria del Fiore, Palazzo Vecchio și Ponte Vecchio), iar în Pisa am fost doar la turn, loc care, la fel, e superb. Multă lume peste tot, iar în Florența am stat pe puțin o oră să căutăm un loc de parcare.

În a treia zi, pe 8, am plecat spre Veneția și ne-am oprit, întâi, la stadionul din Bologna, să-l vadă băieții. Nu intrasem niciodată pe un stadion și mi s-a părut impunător, mai ales când mi-am imaginat ce sentiment compleșitor ai dacă ești în mijlocul lui, când e plin, înconjurat de atâția oameni. Și stadionul din Bologna nu este printre cele mai mari.

Apoi, după cum v-am spus, am plecat spre Veneția, iar povestea, mai departe, o continuăm vinerea viitoare.

Kisses!