Vacanța asta va rămâne, poate, în topul amintirilor mele (zic “poate”, pentru că sigur o va detrona alt moment mai special, și altul, și altul, și altul, pentru că știm că ne așteaptă numai astfel de momente).
Vacanța asta a fost cu emoții, cu bucurie lăsată să se manifeste abia după ce am primit testele Covid negative și am fost siguri că plecăm, a fost cu iubire multă (ca toate celelalte, aici nimic special) și a fost, de asemenea, încununată de un “Da!” spus cu toată inima – puțin spus cu toată inima; cu toate celulele, mai degrabă (dar spus după aproximativ două minute de șoc).
Așadar, m-am întors acasă, pe deget, cu o bucățică din noi.
Vacanța în Grecia a venit, ca o alternativă în contextul pandemiei, gândindu-ne cum să facem să pierdem cât mai puțini bani în cazul în care testele Covid obligatorii ar fi ieșit, dintr-un motiv sau altul, pozitive și nu am mai fi putut pleca.
Astfel, am decis să plecăm la vărul meu care locuiește în Pireu, la 15 minute de mers cu mașina de Atena, urmând, deci, să stăm la el pe toată perioada și să pierdem, în caz de ceva, doar biletele de avion (“cazarea” fiind asigurată).
Am găsit bilete relativ ieftine, 860 lei pentru amândoi dus-întors, prin Ryanair, bilete luate la început de iulie, deci cu două luni și jumătate inainte de plecare.
Citiți cu atenție mail-urile care vă vin de la agenția de zbor. Nu știu regulile cu privire la alte țări, însă noi a trebuit să completăm niște formulare pentru guvernul grec (informații care existau în mail-ul primit după achiziționarea biletelor, însă puteau fi trecute ușor cu vederea dacă nu îl citeam cu atenție). Au fost întorși 7 din 9 oameni înaintea noastră la predarea bagajelor pentru că nu aveau toate actele în regulă.
Testul Covid, alt lucru obligatoriu pentru Grecia. Noi l-am făcut la Dentirad, în Plopeni, și am dat 350 lei/persoană (prețul este standard). Rezultatele au venit în 24h pe mail și totul a fost în regulă. La ieșirea din țară, nu trebuie să fi trecut mai mult de 72h de la recoltarea testului. Altfel, vă întoarce de la check-in.
Cu toate chestionarele completate și procedurile îndeplinite, am plecat spre Atena unde am ajuns la 22:45.
Toată vacanța ne-am plimbat între Pireu (unde stăteam, unde am fost la plajă și am cutreierat străzile, porturile și restaurantele de pe malul mării) și Atena.
Am mers mult cu Mădă (vărul meu) cu mașina, însă am folosit și transportul în comun. Este 2.5€ biletul care este valabil o oră și jumătate. Te plimbi, practic, cu câte autobuze ai nevoie cu banii ăștia/pe persoană, o oră 30′ din momentul în care activezi cardul în primul mijloc de transport (inclusiv tren și metrou).
Taxiurile sunt mai ieftine decât în Cipru, unde mergeam 5 minute până la plajă cu 3€/persoană, indiferent câți eram în taxi (japcă). Aici am mers vreu 10km cu 5€ – o singură dată am fost nevoiți să folosim taxiul.
Ca și prețuri, Atena nu este mai scumpă ca alte capitale, iar mesele, atât în Atena cât și în Pireu, au fost, în medie, 50€ pentru amândoi. Ne-am comandat absolut tot ce am vrut, nu am făcut rabat de la nimic (așa cum facem în general în vacanțe), dar nu am simțit nevoia să mâncăm prostii în continuu, deci nu ne-am întors păcătoși peste măsură. Eu cu dulciurile am fost destul de echilibrată, cu toate că mă așteptam ca, dacă îmi dau verde de la regula de “un dulce pe săptămână”, o să rup. Am mâncat o înghețată într-o seară, o vafă cu ciocolată și înghețată în altă seară și câteva sticksuri Caprice de la Mădă din frigider.
Ca mâncare, am luat fructe de mare cât cuprinde, o pizza extraordinară pe plajă într-o zi (de la Pizza Fun, și vă spun fără pic de exagerare că pizza mai bună nu am mâncat în viața mea!) și un burger in altă zi, tot pe plajă. Am mâncat gyros, souvlaki, tzatziki – ca intro la aproape fiecare masă, humus, multă brânză (de toate felurile și preparată în toate modurile posibile), și cam atât, cred.
Ca și restaurante, două, ambele din Pireu, m-au făcut să le notez cu tot cu preparatele pe care le-am încercat, și să vi le spun:
- Ammos – restaurantul de pe malul mării în decorul căruia iubitul meu a simțit să scoată inelul programat pentru a doua zi la Acropole. Am mâncat acolo cea mi bună masă din toată vacanța, iar primul preparat, pe care vi-l las mai jos notat, este mai mult decât dumnezeiesc:
▫️ Mastello cheese – învelită în fulgi de porumb cu miere și susan și servită cu ouzo peste. Am păstrat o bucățică pentru final, ca să închei masa cu gustul incredibil pe care îl are preparatul ăsta.
▫️ Pachețele cu creveți și brânză Philadelphia
▫️ Steamed mussels
▫️ Grilled octopus
▫️ Grilled shrimps – care, venind fix după ce abia reușisem să spun “Da, vreau!” de emoții, nu prea au intrat. Nu mai puteam mânca nimic. Nu mai puteam lua nici măcar o gură de apă. Atâta emoțiile au fost.
- Al doilea restaurant despre care vreau să amintesc este Portofino. A doua cea mai bună masă din vacanța noastră în Grecia:
▫️ Risotto cu sepie, vin alb și parmezan (am mâncat niște paste cu sepie în Italia, dacă mai știți vlogul. La masa pe care am luat-o în Pissa, mai exact – știam cât de bună e, dar combinația din preparat a fost demențială)
▫️ Slow cooked octopus, cu Mavrodaphne (un vin roșu dintr-un anumit soi de struguri din Grecia) & fava from Schinoussa Island (la noi găsim tipul ăsta de “fasole” sub denumirea de “bob”)
Ca să terminăm cu mâncarea, trecem la plaje. Pireul nu are cine știe ce plaje, nefiind un oraș preponderent turistic (se uita lumea cam ciudat când ne vedea pe stradă îmbrăcați de mers la plajă ca în orice stațiune – eu în costum de baie, blugi scurți și papuci, de exemplu). Așadar, revenind la plaje, noi am fost, pe tot parcursul vacanței, de cinci ori la plajă. De trei ori la Bolivar (de unde sunt aproape toate filmările de la plajă din vlog), în Aegina, pe o plajă fix lângă port, și la Akti Vouliagmenis. La Bolivar, foarte mișto amenajat tot. Mâncare foarte bună și variată, prețuri și ele variate, pentru toate buzunarele (am auzit, chiar, că în week-end-uri se dau petreceri cu muzică bună pe plajă) – dar foarte urâtă intrarea în mare, abruptă, cu pietre… Nu mi-a plăcut asta deloc.
La Akti Vouliagmenis, însă, apa perfectă, iar priveliștea din apă, superbă. De mâncat, în schimb, nu am avut ce alege și am comandat pizza aia extraordinară de la Fun de care v-am spus mai sus.
Pe Aegina (o insulă foarte aproape de Pireu) nu am mers decât la plaja de lângă port (amenajată modest), dar ne-am simțit foarte bine dat fiind că ne trezisem dimineață, mersesem prin căldură toată ziua, iar o oră de bălăcit înainte să luăm feribotul înapoi spre continent, a fost extrem de binevenită.
Ce nu vreau să uit este că la orice pas găsiți (presupun că în toată Grecia) chioșcuri cu o grămadă de lucruri. De-acolo ne umpleam geanta frigorifică pentru plajă și luam și biletele pentru transportul în comun. Erau deschise până la 12 noaptea, ceea ce e un mare plus, având în vedere că acolo magazinele, supermarketurile, închid foarte devreme, iar în weekend abia găsești ceva deschis.
Ca și atracții, am bifat tot ce ne-am propus: cartierele Plaka & Anafiotika din Atena,
Acropolele – care m-au impresionat (20€/persoană intrarea),
Muzeul Acropolis și Centru Cultural Stavros Niarchos (ambele noaptea – muzeul nu l-am vizitat înăuntru, era de bifat ca loc instagramabil),
stadionul Panathenaic,
stadioanele Karaiskakis (al lui Olympiacos) și Stadionul Olimpic din Atena (Panathenaic era și pe lista mea; ultimele două pe ale iubitului meu)
și Insula Aegina despre care am amintit mai sus, cu templul zeiței Aphaea (aici vreau să vă dau niște preturi: 18€/persoană biletul de feribot dus-întors din Pireu, 3.5€\persoană autobuzul dus-întors până la templul Aphaea din și înapoi în port – se puteau, însă, închiria și scutere, motociclete mici, ATV-uri sau biciclete, având, astfel, posibilitatea de a te plimba pe toată insula; și toate cele de închiriat, la prețuri rezonabile – și 5.5€/persoană intrarea la templu).
Aegina, că tot am vorbit despre ea, este recunoscută pentru fistic (preferatul meu suprem din categoria “nuts”), și ne-am (sau “m-am”) bucurat foarte mult că ni s-a dat să gustăm enorm de multe preparate cu fistic, din care am și cumpărat un unt de fistic și o sticluță de lichior. Erau creme tartinabile de n feluri, dulciuri cât cuprinde (baclava, ciocolată, etc.), băuturi și multe, multe, multe. Dacă mă lăsa între ele, eu eram fericită. Dar m-a luat acasă.
Am cumpărat în ultimele zile, ca de fiecare dată când plecăm undeva, magneți și alte lucruri pentru noi și pentru ai noștri, iar prețurile începeau de la 1€/magnet.
În ceea ce privește atitudinea grecilor față de nebunia de pandemie, că trebuia să spun și de asta, oamenii erau mult mai relaxați decât la noi. Da, se purtau măști în spațiile închise, normal, era dezinfectant peste tot, dar oamenii nu fugeau unii de alții. Și poate avem o doză mică de tot de inconștiență, dar jur că ne era dor să trecem prin mulțimi de oameni agitați noaptea, într-o capitală departe de casă. Cred, de fapt, că ne era dor de oameni, punct. Erau mulți pe străzi. Foarte mulți. Cântau, se plimbau, alergau, își plimbau câinii, stăteau la terase…
Cheltuiala totală acolo, ca să închei apoteotic, a fost de 778€. Cu absolut tot. Mese, intrări pe la diverse, magneți etc.
Și cam asta am vrut să vă spun despre minunata noastră vacanță, bifând, prin ea, o nouă bucățică din lume de care ne-am bucurat împreună, din multele care se vor strânge. Ne bucurăm mult că am reușit să o facem anul ăsta, deși a înlocuit una mult mai mare pe care am fost nevoiți să o amânăm din fașă, pentru că ne uitam după bilete și cazare fix când a început nebunia – EGIPT. Dar va fi la anul. Am vrut, după cum v-am spus și la început, să riscăm cât mai puțini bani, iar ideea de Atena a fost minunată (și în teorie și în concret).
Leave A Comment