Este 00:21 și în loc să dorm mă uit la ei cu lumina caldă a lămpii se veche și plâng. Pentru că niciodată nu vor mai fi atât de mici ca în acest moment.

Îi miros pe amândoi, îi mângâi, îi pup cât să nu-i trezesc și le pun mânuțele mici pe obrajii mei. Sufletele mele! Tot ce iubesc mai mult pe Pământ este aici, în pat, lângă mine. Soțul meu și părți din noi în astea două suflete minunate. Sunt plină. Tot ce îmi doresc este să avem o viață lungă, sănătoși și împreună. Iubirile mele… Nu există iubire mai mare pe Pământ. Mi-aș dori să îngheț timpul cu ei în brațe. Să le simt mirosul pentru totdeauna. Să nu mi se mai termine anii cu ei așa mici.

Astfel îmi sunt multe nopți. Privind-i, mirosindu-i și plângând de dorul care va veni cândva. Să treci greu, timpule. Te rog. Fii blând.