Clara cea independentă are multe momente în care vrea să fie mică de când Aris a venit pe lume și, cu empatia activată cât mai des posibil, o înțeleg și încerc de câte ori pot să îi satisfac nevoia de conectare și astfel.

Treaba cu empatia când vine al doilea copil e vitală. Pentru că oricât ni s-ar părea că cel mare se face că nu se descurcă singur sau “exagerează”, realitatea este că își dorește cât mai mult timp cu noi. Clara nu își dorește să fie din nou singură la părinți și nici ca Aris să plece măcar câteva zile. Ea își dorește conectare indiferent cum. Uneori îmi spune să i-l dau tatălui lui să stea doar ea cu mine și e minunat când reușește să verbalizeze. Încerc să o încurajez să spună mereu ce simte și ce își dorește pentru că de multe ori îi e greu sau nu știe să descifreze mesajele corpului ei care devine brusc agitat din dorința nesatisfăcută de timp doar cu mine. Așa că, cu empatie (!!!), o înțeleg verbalizând asta și, dacă situația permite, stau doar cu ea când îmi cere. Și nu îmi cere des asta. O face după ce stau cu Aris în brațe pe un somn lung al lui, de 2-3 ore, de exemplu, sau seara, după o zi lungă de stat la grădi fără noi.

De cele mai multe ori, însă, îmi cere să ne conectăm amândouă fără ca Aris să plece de lângă mine. Își dorește să o iau și pe ea în brațe și sfârșește prin a-l mângâia și prin a ne spune amândurora că ne iubește, vrea să pictăm, să construim împreună, chiar dacă eu o fac cu doar mână liberă, să citim sau să îi dau eu să mănânce. Și o fac. Chiar dacă știu că poate să o facă singură foarte bine. O fac pentru că e felul ei în care simte că și ea e mică. Nu vrea să se simtă mare mereu, chiar dacă în general îi place statutul de soră mai mare. O înțeleg, din nou. Uneori mai simt și că nu o pot face, bineînțeles. Am zile în care nu sunt încărcată deloc și nu pot conține cu totul ce simte.

Îmi doresc să reușesc să echilibrez lucrurile și când Aris va mai crește și va necesita alt fel de implicare din partea mea. Una activă, în care va trebui să am atenția focusată doar pe el sau doar pe Clara. Acolo va fi mai provocator. Dar diferența de vârstă dintre ei sper că mă va ajuta. Mereu mi s-a părut ideală. Clara e suficient de mare să poată înțelege multe lucruri și să aștepte. Cu toate astea nu o neglijez deloc și nu îi dau mai puțină importanță decât fratelui ei mai mic. Și ea e mică, cu toată maturitatea ei. Nu vreau să uit asta.