Decizia noastră de a renunța la carne a venit dintr-un cumul de factori. Nu aveam nicio problemă de sănătate, aveam amândoi analizele la zi și nici nu ne simțeam rău în vreun fel, însă dorința noastră de a evolua constant pe toate planurile, ne-a făcut să ne propunem să trecem la un alt nivel și cu alimentația.

Am făcut destul de mult research care mai mult ne-a amețit, pentru că fiecare cult alimentar își are credințele lui ferme pe care și le susține, astfel încât pe internet sunt păreri pro și contra pentru absolut orice cauți. Un exemplu bun ar fi că “nu e bine să bei prea multă apă” sau “e bine să mănânci sănătos, dar nici să exagerezi” (ultimul citat vine de la o persoană care mi-a spus asta într-o conversație).

Cert e că aveam în jurul nostru exemple de sportivi vegani care aveau mai multă vigoare ca înainte, se simțeau și mai bine decât înainte, nivelul de performanță le-a crescut prin adoptarea unei diete strict vegetale etc. (Andrei Roșu, ca exemplu, e vegan).

Știm, de asemenea, și oameni din alte domenii, oameni pe care îi admirăm și îi luăm ca exemple de dezvoltare pe plan emoțional și profesional, care sunt vegani, iar ideea că o dietă bazată pe “verde” ajută la o mai bună concentrare și la creșterea semnificativă a capacității mentale și fizice, ne-a făcut să vrem să o adoptăm și noi. Nu am făcut-o, deci, din considerente etice. Am vrut doar să evoluăm și să ne creștem performanțele.

Două dintre prietenele mele sunt vegane (Antonia și Kristina). Ambele fac sport și nu au probleme cu energia sau probleme de orice alt tip, așa că aveam exemple de “non-carne” și în imediata apropiere.Decizia fermă a fost luată în momentul în care am văzut un documentar care ne-a dat peste cap viziunea despre carnea din magazine. “What the health” se numește și este destul de dur (în general am observat că veganii sunt destul de extremiști când vine vorba de propagarea credințelor lor). Nu vă spun despre ce e vorba acolo, cert este că documentarul respectiv te face să te gândești de două (chiar zece) ori înainte să iei carne frumos ambalată din supermarketuri. Vă las aici link-ul către YouTube, dar îl găsiți subtitrat pe Netflix.

Ideea principală, în viziunea iubitului meu, după ce am vizionat documentarul, a fost să renunțe (parțial – vă spun mai jos de ce folosesc aceste termen) la absolut orice produs animal, ceea ce te face vegan cu acte – tot parțial (nici nu are haine de blană sau chestii de genul, deci s-ar fi încadrat). Eu, în schimb, nu am vrut să renunț la lactate (iaurt și brânză, în general) și la ouă, așa că am tăiat doar carnea – parțial – iar ouăle și lactatele le-am redus cantitativ. Noi lapte de vacă nu beam oricum, așa că din punctul ăsta de vedere nu a fost o problemă.

Am stabilit împreună că vom mânca, deci, ouă și lactate, dar cu moderație, iar în cazul în care mergem la vreun restaurant în weekend sau la cineva care ne așteaptă la masă și gătește carne, vom mânca, dar nu mult cantitativ, iar noi acasă nu vom mai avea carne. De-aici “parțial”-ul. Excepțiile neintervenind în fiecare weekend, să ne înțelegem.

Așadar, am eliminat carnea din alimentația noastră, iar în primele două săptămâni am mâncat dimineața ovăz cu lapte vegetal și fructe, la prânz ciorbă de legume și paste integrale sau orez sălbatic/basmati cu tot felul de legume, inclusiv ciuperci, fasole și năut pentru aportul de proteină, iar seara legume și, din nou, aportul de proteină (cu aproximativ o lună înainte de a adopta treaba cu verdele, am renunțat seara la orice înseamnă carbohidrați).

Făceam legume la grătar, în wok, la aburi și în toate felurile în care le puteam găti. Morcovi, mazăre, varză de bruxelles, broccoli, conopidă, ardei gras, păstârnac, cartofi dulci, ceapă, usturoi, roșii, salată, vinete, dovlecei, ciuperci, fasole roșie, năut, porumb, pătrunjel și multe altele (sunt scrise aleatoriu, am verificat mental frigiderul și am refăcut, tot mental, drumul la piață și în supermarket la legume). Ulterior am descoperit chiftelele de năut (falafel) și burgerii de legume (spanac, conopidă, cartofi dulci etc.) pe care îi găsiți la congelate. Am folosit lipii și chifle integrale pentru a face tot felul de shaorme și burgeri vegani, buni de nu mai pot de poftă doar când mă gândesc. Îi mâncăm cu cartofi dulci chips sau cu sos de iaurt cu mentă, sau iaurt cu usturoi, sau iaurt cu ghimbir. Am făcut la combinații de nici nu mai știu. Am folosit pesto, sos de roșii (nu katechup sau bulion) cu piri piri, guacamole și am făcut, de exemplu, un amestec genial la wok de ceapă roșie, usturoi, ciuperci, puțină sare de Himalaya și puțină miere. Sunt multe exemple, iar dacă mă apuc să le scriu, o dau în “Healthy Plates” și avem o altă categorie în blog pentru asta. Am povestit de câteva ori în stories despre preparate, unde vi le-am și arătat în toată splendoarea și cu tot entuziasmul la cald. Variante există. Multe și extrem de promițătoare.

Ne-am ajutat mult și de soia, în toate formele lui, pe lângă toate legumele. În contextul actual există zeci de mii de rețete plat based, iar Instagramul, cel puțin, este plin de conturi are bloggerilor de cooking pe parte veggie. Timp de gătit să aveți că de inspirație nu ducem lipsă. Vă las aici câteva dintre conturile pe care le urmăresc eu, cu link în nume: @elavegan, @vegandemocracy, @veganrecipesideas, @best.plantbased.recipe, @bestofvegan, @plant_basedrecipe și mă opresc după ce vă mai las un cont cu prăjituri healthy ca bonus: @thebigmansworld.

Treaba este că, într-o lună de astfel de stil de viață, am reușit să mâncăm în weekenduri doar pește și fructe de mare, iar în rest, am fost clean pe carne. Nu ne-am atins.

Problema a intervenit, în schimb, la Emilian, care are un stil de viață mult mai activ decât mine (aportul de cardio de la fotbal e imens), iar cantitatea de carne pe care el o mânca înainte, era extrem de mare. Noi nu am renunțat treptat la carne, ci am scos-o din alimentația noastră brusc, ceea ce nu cred că a fost o idee prea bună. Organismul nostru era învățat cu carne la fiecare masă, iar tăierea ei dintr-o dată, ne-a creat ceva probleme la capitolul stomac și energie. Eu, gaze (dar acceptabil de rar). Emilian, balonare aproape în fiecare zi, iar vigoarea la sesiunile de alergat susținut i s-a cam tăiat. Obosea foarte repede. Eu nu am avut probleme cu energia, dar eu nu mâncam înainte, ca el, carne la fiecare masă, cantitativ mănânc muuuuult mai puțin, iar efortul meu fizic este cu mult mai scăzut. La el, trecerea a fost mult mai brutală, iar asta i-a creat un disconfort destul de mare.

Am mai citit, între timp, un articol pe care vi-l las aici (click here), un articol scris de un medic ce a testat o lună de stil de viață vegan, concluziile fiind cele pe care vă las pe voi să le citiți.

Am descoperit că aportul de suplimente alimentare pe care ar trebui să îl iei într-o viață vegană, este destul de mare, deficitul de vitamina B12, mai ales, fiind un lucru destul de complicat. Nu mai vorbesc de fier, calciu și altele.

Totodată, echilibrul în ceea ce privește cantitatea calorică este foarte sensibil, iar deficitul de proteine nu este așa ușor de suplinit. Îți trebuie studii serioase în prealabil, ca să fii total aliniat cu principiile cantitative și calitative într-o viață vegană, pentru a nu o da în partea cealaltă.

Concluzia, după o lună și ceva de mâncat de trei ori pește sau fructe de mare, iar în rest doar vegetal, a fost că v

om reintroduce carnea, însă o vom face cu multă moderație (mult mai puțină cantitate și în niciun caz zilnic) și cu mult mai multă grijă la sursă. Ne-am dori să găsim pe cineva care să ne poată vinde pui de curte, nu crescuți industrial, și ne propunem să mâncăm carne (slabă) la două zile, și

să o introducem doar la o masă. Eu, personal, sunt sigură că voi continua să am multe mese fără carne, sau doar voi ciuguli puțin din ce vom avea pe masă, atunci când o vom avea.

Momentan, în momentul în care scriu acest articol, am mâncat o singură dată pui, însă nu am putut să mănânc mai mult de jumătate de ciocănel mic la cuptor. Suntem în 28 aprilie, dar un update va fi scris mai jos, la final, în ziua în care voi posta articolul în blog, pentru a vă spune exact cum stăm.

Așadar, după experiența asta am învățat câteva lucruri despre corpul nostru și ne-am demonstrat încă o dată că se poate orice dacă vrei, iar pofta reprimată este doar o modalitate prin care îți poți demonstra că ești mai puternic decât tentația. Oricum, corpul se obișnuiește și nu îți mai cere, de la un punct, ceea ce îi tai, astfel încât senzația de poftă dispare. Am mai trecut prin asta cu zahărul și vă spun că suntem mai puternici decât credem.