Știți din articole anterioare că am folosit mici tehnici care contribuie la educația financiară a Clarei încă de acum cred că mai bine de un an: are bancnotele ei, spălate, cu care cumpără în jocurile noastre acasă, are portofel în care le așează cap la cap, în ordine, are casă de marcat, POS, carduri, îi vorbim despre donații și o facem atât împreună cât și separat, atât cu bani cât și cu lucruri (haine, jucării etc.), scanează la casele self, plătește cumpărăturile cu telefonul, iar bonul, îl aruncă în coșul de gunoi pentru hârtie etc.

Cel mai recent lucru pe care l-am introdus este BUGETUL.

Clara are un buget săptămânal de 60 lei pentru dorințele ei în care învață să se încadreze, învață să pună de-oparte pentru a lua ceva mai scump săptămâna viitoare, învață ce înseamnă să iei bani în avans din el, iar următorul weekend să nu mai ai de unde și așa mai departe.

În primul rând este important să facem diferențierea între nevoi și dorințe.

• nevoile sunt: hrană, apă, îmbrăcăminte necesară etc.

• dorințele sunt: un porumb fiert atunci când trece pe bulevard și vede magazinul, o anumită rochie chiar dacă are suficiente acasă, o jucărie neplanificată, un balon cu heliu, pictat pe față, intrat la locul de joacă de la Bucov, mers la JoyPark etc.

Am învățat-o să se exprime diferit. Una este “Am nevoie de x lucru.”, alta este “Vreau/îmi doresc x lucru.”. Nevoile sunt necesare. Dorințele sunt opționale. Pentru dorințe există buget separat așa cum și noi avem “pușculița” noastră de fun în care ne încadrăm.

Așadar, în fiecare săptămână Clara alege aproape fără excepție o pictură pe față (20 lei) și la restul cântărește pe moment. Au fost weekend-uri, ca cel de la munte unde nu a avut pe ce cheltui și următoarea săptămână a avut 120 lei din care a putut să-și și încarce cardul de la JoyPark cu cei 50 lei minim, dar s-a pictat și pe față pentru că mai avea buget. Săptămâna asta am luat mașina de la service-ul de lângă Jumbo și, neajungând des pe acolo, am convenit să ia în avans banii pentru weekend și să își ia pistolul de baloane și avionul din polistiren pe care le voia demult, chiar dacă asta înseamnă că nu îi mai rămân bani de pictat pe față sâmbătă.

Esențialismul este, iar, un aspect foarte important pentru noi. Clara nu are multe jucării. Primim des întrebarea “Cum e așa ordine la voi?”. Avem puține lucruri. Și ea la fel. Noi nu i-am mai luat o jucărie nouă de la Crăciun. Primește rar și de la alții pentru că ne cam sunt cunoscute principiile (🤭). Mai luăm cărți, dar atât. Iar săptămâna trecută a donat jumătate din jucăriile de pluș. Prin principiul esențialismului înțelege că nu e necesar să cheltuie pe lucruri inutile, mai ales dacă nu sunt consumabile și ocupă spațiu în casă.

Pentru momentele când mergem prin magazine știe că nu luăm decât ce ne-am propus de acasă, iar dacă vrea o jucărie ori o ia din buget dacă are (și-a luat o singură dată o morișcă din Carrefour) sau poate ține o jucărie de pluș cât suntem în Zara Home, de exemplu, și la final jucăria rămâne acolo (am vorbit despre asta mai demult într-un alt post). Am stabilit lucrurile astea de când era mică mică, așa că este obișnuită cu ele. Sunt regulile noastre și le respectăm toți. Fiecare lucru mic pus în bagajul ei, despre orice arie am vorbi, contribuie pe termen lung (și nu numai). Dar e fain să îi învățăm să gândească și pe termen lung, dacă tot veni vorba (are deja un portofoliu de investiții personal de care se ocupă Emilian 🤭).