– De ce excluzi mereu prințesele astea din jocurile tale?

– Doar prințesele cu rochii lungi pot să danseze.

• Red flag •

Acum ceva timp am observat cum Clara excludea din formulele de dans pe care le făcea cu prințesele ei pe cele îmbrăcate în pantaloni. Și nu doar din formulele de dans, ci din toate jocurile pe care le făcea cu ele.

Am întrebat-o de ce face asta și mi-am dat seama că avea o convingere greșită. De unde asta? Nu știu. Dar am observat că începe să preia niște stereotipuri de pe ici, de pe colo, pe care noi nu i le-am prezentat niciodată. Stereotipuri precum “fetele au părul lung, băieții au părul scurt” sau “sunt frumoasă doar în rochie/aranjată în x mod” (oh, despre acesta din urmă o să vorbesc pe larg curând).

Mi-am dat seama că acesta poate fi un început în ce ar putea continua când va mai crește în normalizarea excluderii poate a unui copil din grup doar pentru că nu e ca toți ceilalți sau nu este cum ceilalți vor să fie.

Am avut un exemplu minunat de dat cu unul dintre colegii ei de grupă care este diferit și care, indiferent de nevoile mai speciale pe care le are este integrat ca toți ceilalți copii, nesimțind niciunul vreo secundă nevoia să îl dea la o parte. Mă bucur că grădinița Clarei este deschisă inclusiv spre copii atipici. E un antrenament extraordinar anti-bullying pentru viitor. Un antrenament pentru acceptare și incluziune.

La fel este și școala primară Concordia, de exemplu, că tot veni vorba. Școală unde jumătate din copii plătesc taxă, taxă care acoperă nevoile de școlarizare a celeilalte jumătăți de clasă care este formată din copii din medii defavorizate. Învață, deci, toți laolaltă, de la același nivel. Incluziune.

Cu treaba cu părul scurt la băieți și lung la fete am avut o minge ideală dată la fileu prin venirea în grupă la grădi a unui băiat nou cu părul lung. Clara spunea că este fată pentru că are coadă și, în urma discuțiilor, am demontat împreună acea convingere. Colegul cel nou e băiat și, la fel de bine pot fi și fete cu părul scurt. Nicio problemă cu nicio situație. Fiecare alege cum îi place și toți copiii sunt frumoși așa cum sunt.

Dar cu prințesele nu prea era chip de convins. Jasmine a fost prima exclusă din toate activitățile. O ținea în sertar cât celelalte erau cu ea peste tot. Apoi au urmat Pocahontas, Raya, Moana, chiar și TinkerBell. Insisita că nu îi plac pentru că nu au rochii lungi, deși ea și le cumpărase pe toate. Mi-a venit atunci ideea să o rog pe mamaie Ica, implicit profesoara de dans a Clarei (🤭) să-i arate Clarei când mai vine în vizită poze cu diferite costume de dans pe care le-au avut în decursul anilor fetele de la școala unde predă mama, așadar colegele Clarei. Multe costume erau cu pantaloni sau cu fuste deasupra genunchilor. Uneori chiar body-uri sau overall-uri. Apoi am rugat-o să-i arate poze cu ea, cu mamaie Ica, balerină în diferite costume, pe scenă. La fel, destul de rar rochii lungi. Astfel Clara a văzut și și-a demontat o convingere nepotrivită pe care o avea și care o făcea să excludă anumite prințese din jocul ei doar pentru că nu se încadrau într-un anumit tipar.

Cred că a fost un exercițiu foarte bun pentru a înțelege că incluziunea este soluția și nimeni nu trebuie evitat sau exclus cu totul dacă este diferit. E important să ne folosim de situații, de oportunități, de mingii aruncate la fileu pentru a învăța copiii că nimeni nu trebuie lăsat pe dinafară. Astfel vor înțelege, vor integra și vor avea în final convingeri sănătoase în direcția asta.