Știi că se cunoaște faptul că alco0lul și banii scot sinele interior la suprafață. Asta consider că se întâmplă și cu apariția copilului: scoate la suprafață realitatea relației de cuplu, oricum ar fi ea, oricât de minunată sau greu de acceptat este în fapt.

Nemascată de predictibilitatea curgerii unei relații în doi, de libertatea absolută în mișcare și plecări, de posibilitatea de a fi spontan, ci sub presiunea de a acționa, de a lua decizii, sub presiunea responsabilității și a oboselii, a hormonilor (de ambele părți) și a valorilor care, dacă nu sunt îndreptate în aceeași direcție, pot genera conflicte cu mult mai profunde ca înainte. Exterioare, dar mai ales interioare. Acum există o miză mult mai mare, un prezent și un viitor al unui pui de om.

Intervin frustrări mult mai mari, o iritabilitate crescută, o reziliență cu mult scăzută la tot ce se trecea cu vederea anterior și o dorință intensă de a impune punctul de vedere în cazul în care este diametral opus de al partenerului.

Odată cu apariția primului copil se vede nivelul de conectare al părinților, nivelul lor de comunicare și potrivirea cu totul. În principii, în credințe, în ceea ce este sau devine important, în priorități. Odată cu acest moment se consolidează sau se dărâmă relații, încredere, suflete cu totul. Și e cu mult mai greu să pleci după ce pasul a fost făcut și minunea e în brațele tale.

Așadar, o privire obiectivă, poate din afara cuibului (poate a unui terapeut sau a altui om căruia te-ai putea adresa) asupra voastră, o privire realistă și sinceră din partea ta și a partenerului împreună, dar și o radiografie critică a ta asupra vieții tale de cuplu ar trebui să contribuie la decizia de a întemeia o familie. Oricât ar durea, va durea mai rău după ce apare copilul. Copilul nu rezolvă probleme în cuplu, ci le adâncește dacă existau dinainte. Copilul nu vine aici pentru nimeni. Nu vine pentru a reda strălucirea familiei și nici pentru a-și salva mama sau tatăl. Sau cel puțin nu ar trebui să fie așa. Cu atât mai mult cu cât părinții, de regulă mama, îl aduce pe lume cu gândul că el o va face fericită sau că îl va face pe tată să se schimbe. Copilul are drumul lui independent de al nostru, chiar dacă e greu de integrat acest aspect. Iar datoria nostră este să îl facem capabil să și-l urmeze, nu să-l tratăm ca pe o extensie a noastră.

În familiile unde curge laptele și mierea în multe momente din zi, în familiile unde părerile diferite se discută, nu produc certuri, în familiile unde viața cea nouă curge lin și liniștit, în familiile unde echilibrul există, în aceste familii exista de dinainte. Exista prin propria-i autenticitate printr-o potrivire ideală sau a fost creată cu efort din partea amândurora atât separat cât și împreună, dar întotdeauna înainte de copil.

Rezolvați ce simțiți că e nevoie să rezolvați înainte, folosiți-vă simțul critic și duceți-vă în durere, dacă este necesar, pentru a conștientiza real dacă valorile voastre sunt aliniate și dacă cu acel om îți dorești să ai o familie. Dacă acel om, așa cum este el, poate fi tatăl pe care ți-l dorești pentru copilul tău și partenerul pe care îl dorești pentru tine. Este momentul în care tu, femeie, ai nevoie de toată maturitatea de care dispui. Pentru că de asta depinde un viitor pe care, chiar dacă îți e confortabil sau nu să recunoști, îl vei influența în foarte mare măsură prin deciziile pe care le iei. Prin curaj și prin încrederea în tine, în instinctele tale, în ceea ce știi că meriți.

Tu, femeie, vezi dincolo de strălucirea de început, de fluturii din stomac, de comoditatea locului călduț care s-a creat în jurul relației tale. Decide responsabil, în totală cunoștință de cauză, conștient. Alege să fii fericită. Pentru că poți alege asta rupându-te pentru o clipă în analiza ta de partea emoțională implicată într-o relație nepotrivită. Știi ce este dincolo? Omul tău. Care te așteaptă, care există, care, în imperfecțiunea lui umană se potrivește sufletului tău întru totul și cu care vei construi punți către cea mai bună versiune a ta ca femeie, iar ulterior, ca mamă. Iar dacă deja îl ai, sufletul îți va spune asta. E necesar doar să pui în balanță dorințele și nevoile tale și să înțelegi când e vorba de capricii și când de principii de viață. Dacă deja îl ai sufletul ți-o va spune, iar raționalul se va împleti cu el în dansul împlinitor al recunoștinței. Pentru că vei emana recunoștință către Univers și vei știi că este tatăl potrivit pentru puiul tău. Cu totul. Nu face rabat de la fericire. Nu sacrifica. Aici nu te sacrifici doar pe tine.

Copilul va amplifica energia și conexiunea voastră. Iar când va crește vă va oglindi cu totul.