Nu aveam în plan să rămână la program lung. Cum nu aveam în plan nici să înceapă grădinița înainte de 3 ani. Așa și-a dorit ea.

Bineînțeles, i-am spus că există și această variantă, știa de camera de somn și de faptul că parte din copii rămân și dorm acolo.

Avea zile și zile cu somnul de prânz acasă după grădi. De cele mai multe ori dacă nu adormea în mașină în drum spre casă nu prea mai adormea deloc fie din cauza faptului că devenea prea stimulată când intra în casă și își revedea spațiul fie din dificultatea de a adormi pe zi fără sân. Renunțatul la sân pe zi nu se intamplase demult și prefera să nu doarmă mai degrabă. Așadar, dacă nu adormea în mașină în drum spre casă nu prea mai adormea deloc. În prima perioadă de somn în mașină așteptam să se trezească și apoi urcam cu ea. Apoi a “învățat” să rămână adormită pe drumul până în pat și să continue somnul acolo.

După aproape două luni de grădi a început să spună că vrea să încerce să doarmă acolo. Erau deja alți copii în acomodare la somn și am mai așteptat puțin. Cu două săptămâni înainte de vacanță a venit rândul ei.

Prima zi nu a reușit să adoarmă deși avea pe fundal muzică clasică și a primit și sunetul ploii când l-a cerut. Așteptam semnalul și am luat-o după vreo 30-40 minute în care a încercat, dar n-a reușit. A doua zi, însă, Andreea a încercat să o lase să adoarmă singură, fără să stea lângă ea să o ajute și a funcționat. De atunci Clara doarme la grădi. A prins două săptămâni de somn. Acum este în vacanță, însă nu a pus problema să renunțe la somn acolo plus, bonus, adorme și acasă singură de prânz cu ușurință. A învățat cum.

Singurul lucru pe care îl facem atipic, însă, la grădiniță, este să o luăm imediat după somn acasă, la 15 în loc de 16:30 când pleacă ceilalți copii pentru a nu prinde gustarea de după-amiază care, deși făcută în casă cu mai puțin zahăr decât ce e în magazine, tot este zahăr zilnic, lucru cu care nu suntem de acord. O să iau subiectul zahărului în general la puricat într-o postare viitoare cât de curând. Este foarte rău ce se întâmplă în lume cu zahărul și cum un om normal bagă pe zi, nefiind, de cele mai multe ori, conștient, de n ori cantitatea de zahăr pe care ar trebui s-o consume zilnic pentru ca organismul să-i facă față. Să încercăm să controlăm cât putem tot ce ține de asta este un război pe care eu și Emilian ne-am decis să-l ducem deja de mult timp și faptul că evităm gustarea zilnică de la grădi este o decizie care contribuie mult la asta.

Revenind la somn, știu că faptul că am avut posibilitatea de a o lăsa să aleagă a ajutat mult în adaptarea ei. Faptul că n-am fost nici noi nici ea presați de timp sau job-uri rigide a contat enorm, la fel ca în cazul adaptării cu totul la grădiniță la început, la fel ca în înțărcare, la fel ca în tot.