Hai să vorbim despre ceva tabu:
Una dintre regulile de bază pe care le-am învățat în ceea ce privește energia banilor și relația cu ei, este donatul. 10% din profit. Întotdeauna. Lucru pe care îl găsiți inclusiv în Biblie sub termenul de “zeciulială”. Ajuți și chiar dacă nu aștepți nimic in schimb, energia lucrează în ambele sensuri întotdeauna. Orice fel de energie. Pe lângă bani, donăm constant haine pe care nu le mai purtăm, încălțăminte etc. Tot ce poate fi dat mai departe, merge mai departe (iar dacă incluzi și obiceiul de a da ceva atunci când îți cumperi ceva, e cu atât mai benefic pentru toate părțile implicate. 🤭).
Pentru a transmite mai departe și Clarei acest obicei sănătos, pe lângă faptul că îi povestim despre asta, i-am propus, de când era mică, să dea copiilor care au nevoie jucăriile care nu îi plac sau pe care nu le (mai) folosește. Tot ce nu simțim să păstrăm pentru bebe doi, dăm mai departe. Ajută inclusiv la menținerea unui spațiu în valorile esențialismului pe care le-am adoptat. Păstrăm doar ce folosim. Emilian renunță inclusiv la toate hainele pe care nu le-a folosit în ultimii 2-3 ani. Mie mi-e greu să fac asta pentru că nu știi niciodată când îți trebuie fix bluza aia pe care n-ai mai purtat-o de nu știu când, dar care e singura care se va potrivi în x context cu y pantofi la un moment dat. 🥴
Clara oferă cu foarte mare ușurință lucrurile ei și chiar dacă de fiecare dată o întrebăm dacă și ce e de acord să dea mai departe, nu a ținut cu dinții niciodată de nimic. Mă bucur că nu are o rigiditate în a da și că nu are sentimentul de posesie toxică în sistem. Sper să nu îl deprindă când va începe să meargă la grădiniță și va da de copii cu simțul proprietății manifestat dur sau chiar violent.
Facem împreună cu ea constant pachete cu cadouri primite care nu ne folosesc, cu produse primite pe care, la fel, nu le folosim, și le oferim celor care au nevoie de ele. Tot împreună. Avem câteva asociații către care donăm, câteva “afaceri” pe care le susținem, găsim cazuri umanitare pe care le sprijinim și locuri în care trimitem pachetele de mai sus (inclusiv la maternitatea din Ploiești unde asistentele sociale ajută mamele care au nevoie).
E un subiect tabu să vorbești despre donat pentru că, în ochii unora, pare că te lauzi cu faptele tale “bune”? Posibil. Dar ce cred eu este că ar trebui promovat inclusiv acest obicei ca oamenii să îl adopte într-un număr din ce în ce mai mare. De ce să promovăm consumerism, dar nu și faptul de a dărui, bucuria de a oferi, empatia și dragostea pentru ceilalți în contextul donațiilor? Și dacă nu vorbiți cu alții despre asta, măcar vorbiți-le copiilor voștri și normalități obiceiul de a dărui mai mult decât cadouri celor dragi de Crăciun și zile de naștere.
Leave A Comment