Astăzi am pentru voi trei cărți + un bonus la final. Trei cărți foarte bune, care pe mine și pe Emilian ne-au prins foarte mult, trei cărți cu impact, trei cărți a căror informație cântărește greu.

S-o luăm cu începutul. “Mindset“-ul lui Carol Dweck abordează diferențele dintre mentalitate rigidă și mentalitate flexibilă, diferențe ce împart oamenii în două categorii total diferite ca mod de percepție asupra vieții. O să vă trec repede în revistă notițele mele din notes, adunate din timpul citirii cărții de față. Concluziile, vă las să le trageți singuri ulterior.

  • Oamenii cu MENTALITATE RIGIDĂ:

– consideră că talentul este înnăscut;

– cred în noroc;

– folosesc expresia “așa sunt eu”;

– își educă copiii lăudându-i pentru cât sunt de deștepți și de talentați;

– consideră efortul ca fiind un lucru rău;

– evită provocările;

– renunță ușor;

– ignoră feedback-ul negativ, îl consideră o critică și un atac la propria persoană;

– îi privesc cu dispreț pe cei care sunt mai sus ca ei;

– privesc realizările altora ca o amenințare pentru ei înșiși;

– vor să pară inteligenți, considerând abilitățile ca fiind ceva fix, cu care doar te naști, ceva ce nu poate fi dezvoltat.

 

  • Oamenii cu MENTALITATE FLEXIBILĂ:

– sunt conștienți că abilitățile se dezvoltă în timp și se perfecționează;

– știu că “norocul” ți-l faci singur;

– știu că mentalitatea se poate schimba prin lucrul cu sine;

– își educă copiii lăudându-i pentru efortul depus și pentru rezultatele obținute datorită acestuia;

– văd efortul ca fiind drumul către dezvoltare și evoluție personală;

– sunt atrași de provocări;

– în fața obstacolelor persistă și nu se dau bătuți, știind că în urma lor este creșterea;

– învață din criticile primite și le consideră doar un feedback prin care pot evolua;

– caută în realizările altora inspirație și lecții din care pot învăța;

– îi privesc cu admirație pe cei care sunt mai sus ca ei;

– vor să învețe continuu, considerând abilitățile ceva ce poate fi dezvoltat.

“Carol S. Dweck, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford, și-a dobândit faima datorită contribuțiilor sale unice în domeniul motivației și în cel al dezvoltării personale. Extraordinarele sale descoperiri, prezentate în volumul de față, expun nevoia unei raportări flexibile la abilitățile noastre și dezvăluie modul în care, prin hărnicie și perseverență, acestea ne pot conduce spre o viață de succes.

Gândește-te la inteligența, talentele și personalitatea ta. Le simți ca pe niște aspecte rigide, de neschimbat? Sau ești de părere că ți le poți dezvolta în timp?

Oamenii cu mentalitate rigidă cred că însușirile lor fundamentale sunt un dat, că inteligența și talentele lor nu pot fi schimbate. Oamenii cu mentalitate flexibilă, pe de altă parte, sunt de părere că-și pot dezvolta calitățile prin strădanie și dăruire.

Carol S. Dweck discută pe larg despre influențele celor două tipuri de mentalitate în toate aspectele vieții, de la afaceri la dragoste. Și susține că poți oricând să-ți schimbi gândirea din rigidă în flexibilă, trecând, așadar, în tabăra oamenilor de succes.”

Am susținut constant credința mea cu privire la importanța felului în care ne raportăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, cu privire la noi, cu privire la viață în general. Iar această carte fix asta subliniază: diferența dintre eșec și reușită este strâns legată de perspectiva fiecăruia. Tot despre motivație vorbește și a treia carte pe care v-am pregătit-o astăzi, însă, vreau să vi le prezint în ordinea cronologică citirii lor pe primele trei, așadar…

Esențialismul, de Greg McKeown, vorbește despre cum să faci ce trebuie, în detrimentul alegerii de a face mai mult, despre a vă investi timpul și energia cât mai înțelept posibil, pentru a opera la cel mai înalt nivel de contribuție personală, făcând doar ceea ce este esențial. O carte care te învață să distingi lucrurile multe și neesențiale de cele puține esențiale. Lorand a repetat de câteva ori în cursurile sale un citat din această carte, citat care rezumă diferența dintre esențialiști și neesențialiști: “Neesențialistul crede că aproape totul este esențial, în timp ce esențialistul crede că aproape totul este neesențial.”. Vă las și în dreptul acestei cărți câteva dintre notițele mele, ca sfaturi pentru o viață trăită prin prisma esențialismului:

  • Definește foarte clar scopul final pentru a nu te pierde pe drum.
  • Alege! – puterea invincibilă a alegerii. Dacă nu alegi tu, va alege altcineva pentru tine. “Dacă nu îți stabilești tu prioritățile, o va face altcineva.”
  • Nu “trebuie” să faci tot. Alege ce trebuie să faci pentru ca munca ta să fie cât mai relevantă și calitativă.
  • Dacă urmărești indisciplinat mai mult, energia ta se împarte în 10 mii de părți și nu ești productiv. Dacă urmărești disciplinat doar ce e esențial, energia ta se canalizează, făcându-te să aduci cel mai înalt nivel de contribuție.
  • Dă-ți seama ce din jurul tău e important de fapt și ce este doar zgomot de fond.
  • Evadează! – avantajele de a nu fi disponibil. Dă-ți voie să nu fi disponibil mereu, pentru oricine.
  • Creează spațiul pentru a evada și a explora viața. Pentru a gândi, pentru a reflecta, pentru a vorbi cu tine, pentru a te bucura.
  • Privește! – vezi ce contează cu adevărat. Concentrează-ți energia doar pe ce este într-adevăr important pentru tine.
  • Dormi!!! – Prioritatea noastră cea mai înaltă este să ne protejăm abilitatea de a stabili priorități.
  • Fii foarte exigent în selecții de orice tip.
  • Dacă nu este un “Da!” clar, atunci este un “Nu!” clar.
  • Îndrăznește! – puterea unui NU elegant. Învață să spui NU! Amintește-ți că un “nu” clar este mai elegant decât un “da” vag și neangajat.
  • Impune limite! – libertatea de a stabili granițe. Unii oameni nu știu, efectiv, care sunt limitele. Impune-te! Altfel se vor folosi de energia și timpul tău cum vor ei. Problema lor nu e problema ta. Nu priva oamenii de problemele lor prin care trebuie să treacă.
  • Amortizează! – Ia-ți de fiecare dată marje. Adaugă 50% din timpul pe care vrei inițial să îl aloci pentru ceva ce crezi că va dura x timp.
  • Ia în calcul toate variantele, mai ales pe cele în care se pot întâmpla toate lucrurile rele/neprevăzute posibile.
  • Rutina (în sensul ei pozitiv) face ca activități diverse să intre în subconștient și face corpul să execute acele lucruri automat, fără efort, lăsându-ți mintea limpede și neîncrâncenată.
  • Concentrează-te pe ceea ce este important ACUM! Nu trăi în trecut, nu gândi doar în viitor. Fii prezent!
  • “Odată ce devii esențialist, vei descoperi că nu ești ca toți ceilalți. Când alții spun da, vei descoperi că tu spui nu. Când alții fac, vei descoperi că tu gândești. Când alții vorbesc, vei descoperi că tu asculți. Când alții vor fi în centru, luptându-se pentru atenție, vei descoperi că tu aștepți pe margine până când vine momentul să strălucești. În timp ce alții își umplu CV-urile și își construiesc profilurile de pe LinkedIn, tu îți vei construi o carieră plină de semnificație. În timp ce alții se plâng (a se citi: se laudă) cât sunt de ocupați, tu doar vei zâmbi cu simpatie, neputând să-i înțelegi. În timp ce alții trăiesc o viață plină de stres și de haos, tu vei trăi o viață plină de influență și de împlinire. Din multe puncte de vedere, să trăiești ca un esențialist este, în societatea noastră în care sunt constant prea multe lucruri de făcut, un act de revoluție tăcută.”

V-am spus mai sus că a treia carte pe care am citit-o din rândul celor prezentate astăzi, face referire la motivație, iar principiile din “Drive“, ale lui Daniel Pink, sunt intuitive, fiind foarte asemănătoare cu cele ale teoriei auto-determinării creată de Edward L. Deci și Richard Ryan, pe care se bazează metodologia Uraniei Cremene – “All about Parenting”, teorie pe care, de altfel, o studiem și eu și Emilian de ceva timp. Pink spune că există trei tipuri de motivație:

  1. Biologică (nevoia de mâncare, apă și sex)
  2. Externă (stimulată de recompense și pedepse)
  3. Intrinsecă (stimulată de plăcere pură)

Ideea principală în crearea cadrului propice motivării productive și benefice pe termen lung, este aceea de a se folosi motivația intrinsecă pentru a stimula corect mintea copiilor și a oamenilor în general.

Vă las textul de pe coperta finală, pentru o claritate mai mare: “Majoritatea oamenilor cred că cea mai bună metodă pentru a motiva este utilizarea unor recompense precum banii – abordarea de tip „recompensă şi pedeapsă”. Este o greşeală, ne spune Daniel H. Pink. În Drive, una dintre cele mai provocatoare şi convingătoare cărți ale ultimilor ani, el susţine că secretul satisfacţiei şi performanţei ridicate – la serviciu, la şcoală şi acasă – este nevoia profund umană de a ne dirija propriile vieţi, de a învăţa şi de a crea lucruri noi, de a deveni mai buni şi de a face din lume un loc mai bun. Făcând recurs la patru decenii de cercetare ştiinţifică asupra motivaţiei umane, Pink ne arată distanţa dintre ceea ce ştie ştiinţa şi ceea ce face economia – şi cum această discrepanţă afectează toate aspectele vieţii umane. El analizează trei elemente ale adevăratei motivaţii – autonomia, perfecţionarea şi scopul – şi oferă soluţii inteligente şi surprinzătoare pentru punerea lor în practică, într-o carte remarcabilă care va schimba modul în care gândim şi trăim.”

Iar a patra și ultima carte despre care vreau doar să amintesc astăzi, “Creierul și inteligența emoțională“, carte scrisă de Daniel Goleman, este o carte cu multe scheme și desene ale creierului, ce te învață care parte și în ce măsură se activează în diferite situații. Îmi place neuroștiința așa cum o povestește Paul Olteanu, folosind metafora “călăreț-elefant” și dând creierului triun o postură mai prietenoasă, însă bazele neurologice ale inteligenţei emoţionale cu tot ce înseamnă structură amănunțită, bazele acestea nu prea mă prind, iar Goleman a pus în această carte multă neurologie. Este o carte scurtă, de 110 pagini scrise aerisit, care sunt sigură că ar face cu ochiul multora dintre voi, așadar v-am lăsat-o aici, împreună cu cele trei cărți-etalon ale bibliotecii noastre, dacă pot să le numesc așa. Neuroștiința ne ajută să avem o perspectivă mult mai clară asupra evenimentelor care ne compun, așadar, fie că alegeți o carte structurată în felul celei mici și galbene de mai jos, fie că alegeți să devorați (așa cum am făcut eu) un podcast ca Mind Architect, do it! It helps a lot!

“În această carte, Daniel Goleman reuneşte cele mai relevante informaţii despre dinamica neuronală care susţine formarea şi dezvoltarea abilităţilor ce ţin de inteligenţa emoţională. Veţi descoperi: diferenţele dintre inteligenţa emoţională şi IQ; dinamica neurală a creativităţii; starea ideală a creierului pentru a atinge performanţe optime; ce este creierul social; radarul etic al creierului; creierul 2.0 – creierul în era web-ului; metodele de gestionare a stre­sului; tehnicile de perfecţionare a inteli­genţei emoţionale; aplicaţiile acestor cercetări în coaching, management, resurse umane şi educaţie.”

Și poate, la un moment dat, o voi mai citi și eu o dată. Sunt sigură că, odată cu perspectivele noi pe care mi le-am însușit prin Paul Olteanu, și viziunea asupra cărții de față va fi alta.