Creșterea vine în primul rând din educație, și aici nu mă refer la educația obligatorie, impusă de stat. Evoluția se manifestă în oamenii care nu își pun o barieră în fața învățatului, atunci când au absolvit ultima unitate de învățământ pe care și-au propus-o ca standard.

Ca să ne dezvoltăm, trebuie să fim conștienți că nu ar trebui să ne oprim din învățat niciodată. În acest punct, oamenii aleg dacă să ducă, sau nu, o viață în mediocritate. Niciodată nu vom știi totul, și în niciun caz niciodată nu vom ști suficient (asta în cazul în care ne dorim să creștem constant), iar un om care tinde spre cunoaștere, cu cât învață mai mult, cu atât realizează că știe foarte puțin. Pentru că zonele de dezvoltare sunt atât de mari, de variate, de complexe, încât nu le putem acoperi pe toate, într-o viață.

Sistemul nostru de învățământ, dacă mă întrebați pe mine, nu este unul foarte fericit. Scopul este setat pe note, pe atingerea unor standarde pe care le crează societatea, copiii neînțelegând că nu sunt unii mai deștepți și alții mai puțin deștepți, ci doar, fiecare în parte, are înclinații mai mari spre anumite zone, și mai mici, sau deloc, spre altele.

Astfel, nu poți departaja un pește și o maimuță după viteza cu care se urcă în copac. Nu poți avea pretenții ca un copil să poată învăța sănătos tot. Cei care reușesc, au o memorie foarte bună, pentru că tot vorbeam că diferențele le fac doar înclinațiile diferite pe care le au copiii. Nu înseamnă că sunt, neapărat, interesați de tot și învață tot. Ci pur și simplu au capacitatea de a reține mai repede informațiile de orice natură. Și pentru că am menționat despre felul în care elevii sunt clasați în categorii după note, vreau să menționez și scenariul trist, în care unii dintre ei ies de pe băncile școlii cu anumite frustrări, pentru simplul fapt că nu sunt instruiți că învățatul real, nu este echivalent cu tocitul, care se promovează, de fapt, în unitățile noastre de învățământ.

Și ca să revin, pentru că am deviat puțin de la subiect, după ce am trecut de nivelul de liceu, licență, master, mulți tindem să răsuflăm ușurați, bucurându-ne că am scăpat de corvoada învățatului. De ce? Tocmai din cauza faptului că înțelegem termenul greșit. Suntem obișnuiți ca învățatul să fie ceva greu, care ia timp, ceva ce “trebuie făcut”, chiar dacă ne place, chiar dacă nu.

Când ajungem, însă, să depășim barierele legate de ce am spus mai sus, și ne găsim un domeniu care ne prezintă un interes crescut, învățăm, de fapt, ce înseamnă să învățăm. Ușor și sănătos. Fiecare dintre noi are, și ar trebui să își cunoască, topul valorilor cele mai înalte, cu alte cuvinte, lucrurile pentru care ar sta până târziu în noapte fără să simtă câte ore s-au scurs (și nu mă refer aici la jocuri sau seriale). Eu, spre exemplu, dacă am un proiect de grafică, dacă am de filmat, montat vloguri, scris articole sau diverse texte, editat conținut pentru on-line, urmărit cursuri în zona de business, sau dacă am o carte bună de dezvoltare în față, și exemple ar mai fi, nu știu când mă apucă 4 dimineața. Și nu pentru că cineva îmi impune să stau ore întregi să lucrez la lucrurile astea, ci pentru că îmi place să o fac, pentru că, pentru mine, valorile astea sunt în top și contează.

Iar atunci când le identificăm și investim în educația noastră în direcția corectă, atunci nu doar că suntem productivi și fără limite în ceea ce putem realiza, ci și învățăm. Real. Eu, la cursurile lui Lorand de pe Upriserz, spre exemplu, sunt ca un burete. Orice aud, îmi deschide mintea și mai mult, orice informație nouă mă face să îmi dau seama în ce direcție voi merge și vreau să aflu cât mai mult. Și, deci, învăț. Dar nu ca la școală. Nu cum suntem toți învățați să învățăm. La nivelul în care cauți să te dezvolți, pur și simplu acumulezi informații de la oamenii pe care îi admiri, îți însușești principii sănătoase și îți lărgești plaja de cunoștințe fără să depui vreun efort. Creierul înmagazinează tot, pentru simplul motiv că subiectul respectiv este important pentru tine.

Așadar, găsiți acele lucrui care chiar contează, acele domenii care vă aduc satisfacție și împlinire, și investiți în educație în direcția lor. Merită tot timpul și toți banii, credeți-mă! Și oricum, nu veți simți că învățați. Nu așa cum știați că înseamnă să învățați.