De ce sunteți atât de răi, oameni? De ce răspundeți deranjați la întrebări simple venite de la necunoscuți care au nevoie de informații și apelează la voi? De ce vă uitați urât la trecători pe stradă? De ce vă vărsați frustrările pe cei din jur care nu au nimic de-a face cu alegerile voastre greșite? De ce lăsăți ca oboseala de la muncă să va afecteze relaționarea cu oamenii? De ce considerați că dacă voi trăiți o zi proastă aveți dreptul să folosiți un limbaj agresiv și să vă descărcați în acest mod? Credeți că vă ajută la ceva? Așa considerați că eliberați energiile negative acumulate? Prin alte energii negative împrăștiate în jur?

Să vă spun un secret: zilele proaste depind de atitudinea voastră. O să va înșir niște lucruri pe care le fac eu ca să trec peste astfel de momente și să nu le las să-mi afecteze psihicul și mai ales comportamentul în societate. Încerc să iau absolut orice lucru din jur care mă poate bucura. Și da, vorbesc de clișee cum ar fi privitul cerului sau ascultatul păsărilor și al vântului care bate. Privirea și conștientizarea frumuseții pomilor care înfloresc sau frunzelor care cad. Recunoștința pentru simplul fapt că trăiesc într-o lume atât de frumos construită, atât de bogată și minunată.

Nu am înțeles niciodată răutatea vostră și nici nu îmi doresc să o înțeleg. Nu concept cum poți să fii satisfăcut dacă împrăștii negativitate, priviri grele și cuvinte și mai grele. Cum te poate scoate din starea asta o atitudine care nu face decât să bage și oamenii din jurul tău în stări similare? Vă ajută să nu fiți singurii cu o stare proastă, sau care e raționamentul vostru? Ori mergeți pe instincte primare de apărare prin contraatac? Pentru că justificări logice pentru felul în care abordați situația nu există.

Știți ce înseamnă o societate? Știți, pentru că trăiți într-una. Vă gândiți o secundă ce ar însemna dacă toți cei din jur ar avea aceeași atitudine și v-ar fulgera săgeți din toate părțile? De ce vă comportați ca și cum persoana voastră e buricul universului? Trebuie să avem grijă și de ceilalți oameni. Trăim înconjurați de oameni, nu în păduri, fiecare cu copacul lui.

Iar voi, cei care aveți frustrări acumulate și regrete peste regrete, de ce alegeți să trăiți așa? De ce nu luați tot ce vi se întâmplă ca experiențe ci vă considerați nedreptățiți de viață? De ce nu vreți să fiți fericiți? E atât de simplu! Totul se rezumă la poziția din care priviți tot ce vi se întâmplă, bun sau rău. Totul se rezumă la atitudinea voastră față de tot. Atrageți ce gândiți! În jurul nostru gravitează energii de toate felurile iar energia noastră le atrage. Noi decidem pe care le alegem. De ce nu vreți să fiți fericiți? Refuzați cu înverșunare orice formă de satisfacție sufletească. Emanați energii negative pentru că nu sunteți suficient de puternici pentru a le îndepărta pe ale voastre și încercați să vă convingeți pe voi că trăiți normal și să vă mințiți că sunteți împliniți prin aducerea persoanelor din jurul vostru în același stadiu, în loc să vă ridicați pe voi moral. Sunteți egoiști, îmi pare rău să vă spun asta! E mai frumos și mai simplu să fiți buni! E mai sănătos! Creați-vă curajul să fiți fericiți! Putem să o facem! Credeți-mă! Sau nu, nu mă credeți pe cuvânt! Încercați doar! Încercați să empatizati cu oamenii buni și frumoși din jur, cu natura și cu bucuria vieții ăsteia. Încercați să vedeți părțile frumoase și trăiți conștienți de faptul că toate lucrurile rele nu sunt rele ci vă ajută să evoluați. Încercați doar! Odată ce veți gusta asta nu veți mai vrea să reveniți unde sunteți acum!

Aveți curajul să vă deschideți sufletul și să trăiți. Pentru că asta însemna să trăiți. Altfel, doar existați.