Tatăl meu este prieten cu nenea Paul din armată iar familia noastră merge la Pensiunea Marcov dinainte să fie pensiune. Practic de când mă știu. Prima oară cred că am ajuns acolo când aveam doi ani.

Ajungem în Tulcea cu mașina (pe vremuri cu trenul sau cu microbuzul) și plecăm spre Mila23 cu șalupa lui nenea Paul sau cu Rapida.

 

Anul acesta am stat pe ponton. Ne-au legănat toate valurile și aș fi dormit în continuu. Tata se trezește cu noaptea-n cap să plece la pește și de obicei îl însoțesc și eu și mama. Până acum câțiva ani pescuiam și eu cot la cot cu ei. Anul ăsta, în schimb, am citit și am dormit în majoritatea timpului petrecut în barcă pe mijlocul lacurilor.

Sunt o gurmandă iar mâncarea locală este, de fiecare dată, una dintre părțile mele preferate ale vacanțelor. În deltă aproape totul este din pește. Plachie, malasolca, chifteluțe de peste, icre, borș de peste, picioare de borască, raci, vânat (porc mistreț sau lișițe). Iar usturoiul făcut de ei este ceva…

Ești aproape lipsit de semnal acolo și e liniște. Pensiunea Marcov este “la stradă”. Adică ai o cărare de doi metri până la Dunăre iar seara, pe pontonul vechi, fac cel mai frumos lucru pe care îl pot face acolo: mă uit la stele. N-aveți idee cum se poate vedea cerul acolo. V-am lăsat câteva fotografii mai jos, făcute cu aparatul meu compact. Dar imaginați-vă cum se văd în realitate dacă în câteva fotografii se văd așa.

Gata, las imaginile să vorbească.