Multe despre vacanța noastră la Paris nu prea am să vă spun. Nu am vizitat tot ce ne-am propus și nici poză cu turnul Eiffel nu am.

Vacanța asta a început ciudat de când am organizat-o, pentru că, diverse evenimente ne-au tot sucit și ba spuneam că plecăm, ba că nu. Așadar, am “reușit” să luăm biletele de avion cu aproximativ două săptămâni înainte de plecare, la un preț triplu față de cel la care le găsisem inițial, cu câteva luni înainte. Am dat, în concluzie, 2340 lei pe biletele amândurora, dus-întors. Ah, era să uit că ni s-a schimbat, pe ultima sută de metri, și orarul de zbor, iar în ultima zi de Paris, în loc să plecăm spre România la 22, am plecat undeva la 9 dimineața. Am pierdut, deci, o zi.

Nu am avut nevoie de teste, în momentul în care am plecat noi, fiind suficient vaccinul. Am făcut unul, totuși, la întoarcere, pentru liniștea noastră.

Hotelul pe care l-am ales a fost Serotel Lutèce, un hotel cochet, drăguț, în stil parizian clasic, elegant, cu mic-dejun inclus, un view superb de la balconul ultimului etaj, unde am stat, și un personal care ne-a impresionat plăcut, mai ales prin susținerea (mai ales morală) pe care ne-au dat-o după ce mi s-a furat telefonul.

Ne-am mișcat foarte ok cu transportul în comun prin Paris, iar drumul de la și spre aeroport, l-am făcut cu trenul. Cam 2€, dacă nu mă înșel, biletul.

În prima zi am mers în recunoaștere, la pas, spre Pantheon, Notre-Dame, Louvre și Turnul Eiffel. Am făcut câteva fotografii, am filmat pentru câteva reel-uri, am stabilit ce și de unde vom face fotografii a doua zi (pe care am dedicat-o acestei activități), și ne-am întors rupți la hotel.

A doua zi dimineață, ne-am trezit parcă mai obosiți decât ne-am culcat (eu, în special). Am uitat să precizez că noi am plecat la Paris proaspăt întorși din Veneția, unde am petrecut revelionul și am alergat, la fel, pentru a vedea cât mai mult din oraș, de ne-au sărit picioarele. 31 Decembrie -2 Ianuarie Veneția, 4 – 7 Ianuarie Paris. Cam așa a fost. Și mi-am promis că nu voi mai face un așa maraton.

Reluând, a doua zi, după micul-dejun, am făcut bagajul și am plecat la prins care bune în Paris. A fost soare, dar un frig de nu vă puteți imagina. Atât de frig, încât cu una dintre rochiile pe care le luasem pentru fotografii, nu m-am mai schimbat. Am stat, oricum, într-un curent foarte mare pe podul Alexandru al III-lea, într-o rochie superbă by Georgiana Iordache, dar m-a zburat vântul în ultimul hal și, pentru prima oară în viața mea, am spus “Stop!”, chiar dacă mai aveam o rochie de fotografiat cu turnul în fundal.

Și bine am făcut. Ajungeam acasă pe antibiotice.

După ce am bifat trei locații și, implicit, trei ținute (vi le las mai jos), am mers să mâncăm, după care, ne-am îndreptat spre metrou să ducem valiza cu haine la hotel și să mai ieșim să ne plimbăm prin Paris.

La metrou, când treceam de turnicheți, mi s-a furat telefonul. Bănuiesc că acela a fost momentul, pentru că fix înainte, cât cumpărase Emilian biletele, umblasem pe el (moment în care, probabil, am și fost filată), iar ulterior nu am mai trecut prin nicio mulțime, iar în metrou nu mai era. Un copil a trecut, în fugă, prin turnichet odată cu mine, crezând că vrea să treacă fără bilet. El a fost, probabil.

Mare mare atenție la metrou și oriunde, în spațiile aglomerate din orice oraș mare. Ni s-a spus, ulterior, că furtul telefoanelor, mai ales la metrou în Paris, este ceva la ordinea zilei. Sunt mulți oameni dubioși acolo, nu vă gândiți că sunt doar români.

Cert este că, după ce mi-am dat seama că nu mai am telefonul în buzunar, a început panica. Mi-am dat seama că am pierdut tot, mai ales reel-urile pe care le filmasem în Parsi, Veneția, București, Mogoșoaia etc., și pe care nu apucasem să le postez (nici în laptop nu le aveam, pentru că totul, de la filmat la edit, fusese făcut pe telefon și nu îmi trecuse prin cap să le scot de-acolo pentru orice eventualitate). Plus multe altele, dar de reel-uri mi-a fost cel mai ciudă. Nu mai spun de zeci de mii (și nu exagerez) de fișiere media la care nu aveam back-up.

Din momentul în care am realizat că nu mai am telefonul în buzunar, ne-am dat jos din metrou și l-am luat în sens opus, sperând că l-am lăsat, cine știe cum, chiar eu, pe o tejghea cât a luat Emilian biletele, deși era cam imposibil. Am încurcat stațiile, nu mai știam, efectiv, unde urcasem. Am cam alergat haotic o perioadă de mai bine de jumătate de oră până am găsit stația de metrou la care ne urcasem, timp în care am sunat continuu pe telefonul meu, care era deschis (avea autentificare cu amprentă și nu îl puteau deschide). Am dat n mesaje în care scriam că îi dăm bani dacă îl aduce înapoi, bineînțeles, degeaba. Am sunat prieteni din țară care au încercat să ne ajute, dar eu nu mai știam, efectiv, nicio parolă, așa că nu au putut să îmi acceseze contul Google ca să îl poată găsi prin GPS. Anyhow, a fost un haos total, iar în mintea mea era doar faptul că am pierdut tot.

Teama mea cea mai mare era să nu reușească să îl deblocheze, fiind conectată în el la tot. Toată lumea încerca să mă convingă că celor care fură telefoane nu le pasă decât de device-ul în sine, dar până nu am ajuns acasă, m-am deconectat de pe el din toate conturile și am schimbat toate parolele, nu m-am liniștit.

Am blocat cartela cât eram la Paris, dar restul am putut face doar acasă, de pe laptop, așa că au fost două zile de chin psihologic destul de intens.

Acasă, luând un nou telefon și făcând toate back-up-urile posibile, atunci mi-am dat seama că totul era salvat în Drive/Cloud/Samsung Account, înafară de galerie. Așadar, tot ce ținea de media, a fost pierdut, așa cum mă așteptam.

Revenind la vacanța deja compromisă, în seara cu pricina am fost și la poliție, în speranța că, poate, fix atunci au prins un hoț de telefoane. Dar nu. Iar pentru a face o plângere, aveam nevoie de codul IMEI de pe cutia telefonului pe care, bineînțeles că nu îl aveam.

A doua zi, implicit a treia de vacanță și ultima de Paris (pentru că în a patra, dimineața, am plecat spre aeroport), am vizitat Louvre-ul (15€/persoană fără ghid), am urcat în Turnul Eiffel doar până la jumătate (16,5€/persoană), am cumpărat suveniruri și ne-am luat, de la un supermarket, câte o salată cu ton, pe care am mâncat-o în cameră.

Prețurile mâncării, ca în fiecare oraș mare. Aproximativ 50€/cuplu/masă dacă mergi la restaurant.

Plus, minus. Am mâncat și un Mc de 27€ la un prânz, de exemplu. Ah, și mi-am luat macarons de la Louvre cu 18€ un mix de 7.

Cam asta a fost escapada noastră scurtă, dar intensă, la Paris.

Sper să revenim, după ce mi se va șterge gustul amar lăsat, dar pe căldură, și cu telefonul legat de gât.