Relația dintre ei este spațiul în care recunoștința izvorăște în sufletul familiei noastre.

Aris e topit după sora lui. Iar ea…

Copila asta își iubește fratele cum n-am văzut! Are grijă de el, e responsabilă, îi explică, îi povestește, îl încurajează, îl felicită, îl pupă și-l îmbrățișează și, chiar dacă are și momente când simte nevoia de timp doar cu mine o spune, nu îl bruschează pe el. “Mami, dă-i-l lui tati pe Aris și stai cu mine în brațe.”.

Cred că număr pe degetele unei mâini de câte ori s-a întâmplat să îl lovească, dar de fiecare dată a făcut-o nu cu furie către el, ci cu direcție ca noi să vedem într-un moment de furie al ei pe altceva. Aris in sine n-a adus-o încă niciodată în vreun punct critic. Și e fain că îl lovește foarte responsabil, cât să nu-l doară. Aris nici nu prea își dă seama că a fost lovit.

Claea face câteodată gălăgie intenționat să îl trezească doar ca să stea cu el. Mai nou ne roagă să i-l punem în brațe el fiind deja mare și mai puțin fragil. Îi place că din ce în ce interacționează mai mult. Se oprește din jocul ei din parc pentru a-i pupa piciorușele știind că are mâinile murdare și nu-l poate lua în brațe. Mai uită și îi dă cu mânuța ei proaspăt frecată de bare de scări de tobogan și lanțuri de la leagăn jucăria pe care el o bagă în gură. Sau îl ia de mâna lui mică după ce s-a ridicat ca maimuța să se vadă în oglinda liftului ținându-se de bara de fier. Încerc să explic de fiecare dată nu calm, deși nu-mi iese când se repetă același film cu liftul iar și iar. 🫠 Îmi tot repet că nu trebuie, totuși, să uit vârsta Clarei și că ar trebui să las pretențiile mai jos și să fiu conștientă că, totuși, e un copil mic care trăiește atât de ancorat în prezent încât uneori uită de reguli și se bucură de iubirea pentru fratele ei în orice circumstanță.

Iar ei doi împreună sunt ceea ce vreau să am în suflet pentru totdeauna. Tot ce îmi doresc este să fim sănătoși și împreună. Atât. Aș bloca timpul cu bucuria lor sub ochii noștri. În rest totul e prea mic pentru a face o diferență cu adevărat. Sper să-mi aduc aminte asta de câte ori simt să mă plâng mai puternic pentru ceva ce nu cântărește, în definitiv, atât de greu. Sănătoși și împreună. 🙏🏼☀️💙🤎