Înainte nu îl înțelegeam neapărat pe soțul meu când îmi spunea că pentru psihicul lui sportul este extrem de important. Auzeam informația asta peste tot ca sfat general, dar n-am simțit-o niciodată pentru mine. Până când a apărut primul copil, apoi al doilea, și am observat cum în perioadele stresante, creierul meu scotea din sistem mare parte din cortizol după sesiuni de sport.

Filă din jurnal – 29.07.2026:

Îmi dau seama cum mișcarea corpului mă ridică din momentele în care anxietatea e la cote maxime, iar în contextul alergiei lui Aris, care mi-a declanșat o frică constantă, cronică, de câte ori introduc un aliment nou sau de câte ori îi dau, a zecea oară, poate, un alergen important, în acest context sportul nu doar că mă ține pe o linie de plutire, ci îmi resetează cu totul sistemul nervos.

Ieri am avut prima ședință de terapie și sunt conștientă că este mult prea devreme să simt vreo modificare după prima întâlnire cu un psihoterapeut nou. Însa am fost la sală după o perioadă destul de lungă de pauză datorată internării lui Aris, apoi continuată cu concediile, perioadă care, iată, a și coincis cu anxietatea despre care vorbeam. Așadar, am fost la sală și după acest prim antrenament simt că mă pot duce acasă să-i dau lui Aris ou sau gluten fără ca măcar să simt golul acela din stomac atât de specific pentru mine perioada asta. Și probabil voi ajunge acasă și în 10-15 minute efectul sportului va dispărea și hormonii stresului mă vor acapara din nou. Însă nu pot avea o dovadă mai clară a influenței și importanței lui decât ceea ce simt acum.

Tot din cauza focusului pe care l-am pus pe filmele pe care anxietatea le creează în mintea mea și emoțiile guvernate de aceasta, am uitat să mă uit în oglindă către mine la fel de des cum o făceam în general. Și cu lucrul acesta a ajutat antrenamentul de astăzi. Pentru că m-am văzut, mi-am acordat timp să mă privesc și să simt din nou recunoștință pentru corpul meu și iubire, multă iubire. Toate au contribuit la valul de hormoni care m-a resetat, chiar și dacă pentru poate o perioadă destul de scurtă acum. Rutina mea săptămânală obișnuită include însă sport de două, trei ori pe săptămână la sală și o dată la pilates. Iar această perioadă fără a fost într-adevăr o excepție, dar o excepție care, uite, m-a ajutat să am o conștientizare pe care nu o mai avusesem până acum. Niciodată n-am fost pusă într-o situație în care să fiu suficient de stresată încât să simt cum mă ajută sportul.

Faceți sport. Prioritizați-l. Iar în perioadele stresante, în care simțiți că nu aveți chef de el, cu atât mai mult. Atunci când simțiți să mergeți la sală cel mai puțin, atunci e momentul să vă mobilizați într-adevăr. Alergați, mergeți mult, trageți de fiare, faceți stretching pe covorul din living sau mișcați-vă corpul cum vă place. Real vă modifică starea și contribuie la echilibru. Cu totul.