Scurt reminder către sine:

Când el va fi crescut și vei vedea alți bebeluși pe stradă, o să ți se facă dor. O să vrei să te întorci să-l ții mic la pieptul tău încă o dată. Să-l mai miroși încă o dată. Să-i mângâi pielea și părul și să-ți umpli sufletul de sufletul lui mic.

Îți vei dori să fii lăsat de mai multe ori telefonul din mână, să-l fi privit cum doarme în loc să “profiți” de acel timp ca să scrollezi pe rețelele sociale sau să cauți să-ți liniștești frici adâncindu-le, de fapt. Îți vei fi dorit ca atunci când dormea doar să te uiți la el și atât. Să-l privești cum îți atinge mâinile, cum adoarme, cum se trezește, cum te privește. O să-ți dorești să fi scos mai des ochii din telefon și să nu pierzi atât de multe momente în care ai fi putut să fii 100% prezentă, pentru că acum ți-e dor, iar acele momente nu se mai întorc. Niciodată.

Când el va fi crescut și vei vedea alți bebeluși pe stradă o să-ți amintești de momentele în care erai și tu acolo, cu puiul tău mic de tot și ți se va face dor.

Așa că acum, când puiul tău e mic fii acolo. Cu totul. Lasă telefonul mai des în altă cameră. Uită-l prin vreun colț al casei și deconectează-te de la lumea care îți umbrește atât de mult din binecuvântările reale ale vieții. Ele sunt aici și te așteaptă.

Fii prezentă în binecuvântările din viața ta!