Trimestrul doi a luat toate grețurile, mi-a adus o stare generală extrem de bună și o poftă de mâncare recăpătată și puternică. În primele săptămâni am reușit să revin la cele 48kg de la începutul sarcinii.

Că tot vorbeam de mâncat, corpul meu efectiv nu a mai acceptat nimic prost. Mănânc extrem de sănătos. Mai sănătos chiar ca înainte de sarcină, când mai băgam câte un burger la final de săptămână. Acum, am eliminat aproape în totalitate carnea, nemaiputând măcar să mă gândesc la ea. Mănânc pește și fructe de mare, dar rar. Cam o dată pe săptămână, chiar la două săptămâni. Și și mai rar pui (“mănânc” pui e imporopriu spus – poate să gust o gură de la Emilian dacă simt că ar intra).

În rest, nimic. Am vomitat o zi întreagă de la o gură de friptură de porc la începutul trimestrului II. O gură.

Lucrurile au luat-o treptat în sus după încheierea primului trimestru, în săptămâna 13. Stările de greață și răul constant s-a ameliorat până a dispărut de tot cam în săptămâna 18-19. Am trecut prin perioade de balonare severă seară de seară, când mă simțeam umflată ca un balon în burtă, senzații care nu treceau decât după ce se termina noaptea. Am încercat Gasex și m-a ajutat. Am mai primit câteva pliculețe de GerdOff de la medicul meu, dar, funcționând cu Gasex, nu am luat.

În al doilea trimestru m-am mai confruntat cu dureri de spate. Atât cele lombare, ok de suportat, cât și cele ale articulației sacro-iliacă. Cele din urmă au fost destul de urâte. Le-am avut undeva în săptămâna 23 și 24h efectiv nu am putut merge. Cred că bebelina era pe un nerv, sincer. M-a dus Emilian la toaletă în brațe, eu văitându-mă în tot timpul ăsta constant. Nu puteam să calc în piciorul stâng deloc, nu puteam să stau în pat în nicio poziție fără să mă doară, nu puteam să schimb poziția în pat fără să simt că mi se rupe ceva în interior, pur și simplu. Dar a trecut într-o zi, ceea ce mă face să cred că poziția temporară a buburuzei a fost de vină.

Au mai existat episoade de dureri de stomac. Dar episoade doar.

În rest nu am întâmpinat alt disconfort. Mi-a plăcut trimestrul II, mai ales că am început să o simt și să fiu conștientă că există. Primele mișcări au fost magice, cu piele de găină și lacrimi. Încă sunt fascinată când o simt si o văd cum se mișcă în burtică. Până si când îmi lovește cu toată forța vezica mi-e drag să o conștientizez.

I-am aflat sexul odată cu prima morfologie, însă până inclusiv la a doua, din săptămâna 22, am întrebat la fiecare ecografie dacă tot fetiță a rămas.

Din săptămâna 14 am renunțat la acidul folic și am început să iau Elevit II. Din săptămâna 24 am adăugat și Aspenter, pentru ținerea sub control a tensiunii arteriale. Vreau să țineți cont că eu vă povestesc experiența mea, fiecare experiență fiind unică. Nu vă luați ca reper niciun medicament, ci urmați nevoile corpului vostru în sarcină. Puteți cere sfatul medicului dacă aveți simptome asemănătoare cu ale mele și vreți să luați anumite medicamente.

Revenind, am fost la ecografii o dată pe lună în trimestrul II. Am făcut morfologia în săptămâna 22 și am repetat, tot pe atunci, analiza pentru anticorpii la toxoplasmă din TORCH.

Ca și kilograme, finalul trimestrului II mă găsește cu 54.5kg. Practic am luat 6.5kg de la cele 48 cu care am început sarcina. Burtica se face din ce în ce mai mare, iar buburuza este foarte activă.

Părul meu se îngrașă mult mai greu, toată lumea îmi spune că mi-a crescut foarte mult și că arată foarte puternic, tenul meu arată, și el, mai bine ca niciodată, iar pilozitatea din zonele nedorite, culmea, contrar oricărei așteptări, este mai scăzută ca oricând. Îmi plac hormonii ăștia!

I-am cumpărat prima rochiță, cercei, dulăpior, pătuț, apărătoare, lenjerie, babynest, cărucior, scoică pentru mașină (compatibilă și cu cadul căruciorului) și am primit primul set de body-uri. Despre toate astea, însă, voi face un articol separat cu sursele exacte, prețuri și fotografii. Am achiziționat inclusiv pachetul de celule Stem, dar o să vă povestesc și despre asta curând.

Între timp ne-am răzgândit și cu nașterea, pe care o voiam la maternitatea de stat din Ploiești. Dar cred că voi face un articol separat și cu asta, pentru că este destul de povestit pe subiect. Cert este că am ales privatul până la urmă și am schimbat și medicul. Voi naște la Sanconfind Câmpina (cel puțin ăsta este planul).

Acum două săptămâni am fost la un eveniment despre alăptare, cu Silvia Moise, consultant în așa ceva, și mi-a plăcut tare! Așadar, cu un număr de telefon luat în urma unui schimb de energie care pentru mine a contat enorm, pot spune că am ales și consultantul care mă va ajuta când și dacă voi avea nevoie.

Așadar, săptămâna 27, ultima de trimestru II, încheie o perioadă frumoasă, care a trecut foarte repede, cu o bebelină din ce în ce mai activă, care, acum câteva seri îmi dădea senzația că lovește atât de tare încât o scap, cu un contract semnat la un spital privat, cu un nou medic, cu pachetul de celule luat, cu căruț și o cameră de bebe care adună din ce în ce mai multe lucrușoare. Și cu iubire multă.