Am făcut multe lucruri la finalul acestei a doua sarcini pentru a pregăti momentul nașterii:

• exerciții zilnice pe minge (stânga-dreapta, față-spate, rotund, 8-uri, iar mai nou sărituri ușoare – ajută la poziționarea lui bebe în oasele bazinului și ajută la punerea presiunii pe col, lucru care favorizează dilatația – foarte bun statul pe minge activ și în travaliu)

• relaxare și oxitocină de pe unde am putut (baie caldă cu lumânări și muzică tibetană, stat cu puiul de cățel al părinților mei, ieșit la cafea, meditații etc.)

• urcat până la 10 pe scări o dată pe zi

• 2-3km mers pe jos zilnic

• prostaglandine de la soț

• curmale și ananas

• și picant; chiar și un Hot booster de la KFC. Nu mai mâncasem KFC din Lockdown, din pandemie, dar după ce am încercat să îmi fac singură acasă diverse chestii picante și mi s-au părut pistol cu apă chiar dacă am pus ardei usturat și fulgi de piri piri, am zis să încerc cu cel mai usturat lucru pe care l-am încercat eu vreodată. Cel puțin așa credeam. Se pare că ori ei nu mai fac ei lucrurile la fel de picante ori mi s-a mărit mie percepția despre ce înseamnă picant între timp. Dezamăgitor. Am mai și băgat toate prostiile în mine. 🥴 A doua zi mi-am luat o pizza picantă peste care am pus piri-piri. Tot nu mi-a luat gura foc.

Rezultatul? Pe partea de declanșare a contracțiilor, pe care o urmăream, niciunul. Dar măcar am simțit că n-am stat fără să fac nimic. 🥴 Plus că mișcarea de orice tip ajută la naștere în sine. Și nu numai, bineînțeles.

Contracții am început să am pe ctg din săptămâna 37. Apoi am început să le simt și eu din 38, dar n-a fost sistematizat nimic. Doar un episod pregătitor în săptămâna 39 când am ajuns și la maternitate seara târziu crezând că poate-poate. Nicio modificare pe col, însă. Era moale, pregătit, dar nici chiar atât de pregătit. Mi-am dat seama că bebe vine când e format cu totul și, după o discuție cu Claudia (terapeutul cu care am lucrat în sarcina cu Clara), am reușit să mă setez pe faptul că, oricât aș vrea, controlul nu e la mine, de fapt.

Ce am lucrat concret pentru momentul expulziei a fost, însă, faptul că am început din săptămâna 37 să fac masaj perineal. Acela e țintit cu siguranță. După ruptura perineală avută la nașterea Clarei am zis că e musai să fac ceva în direcția asta pentru a pregăti zona. La fel, să știu că am acționat în direcția asta, pentru că așteptări nu am. Clara avea estimată, la ultima ecografie, o greutate de 2600g, născându-se cu 2320. Acum ultima ecografie arată 3040g. Așadar bebe A. este din start mai mare și nu mă aștept să nu mă rup. Masajul Emilian mi l-a făcut zilnic, destul de hardcore – două minute mișcări semi-circulare dinspre perineu spre partea de sus, două minute ținut perineul în tensiune – cu ulei de migdale dulci (de la Mommy Care). Nu e plăcut. Cel puțin primele dăți. Nici nu devine, între timp, având în vedere că presiunea pusă pe perineu în ultimele două minute este, de fiecare dată, cât de mare o suport, crescând, practic, treptat.

Ce nu am mai făcut de data asta au fost exercițiile kegel. Nu întrebați de ce. Pur și simplu nu m-am ținut de ele. În schimb, înafară de mersul pe jos zilnic pe care îl făceam și în sarcina cu Clara, toate celelalte au fost noi sarcina asta.

Abia aștept să văd ce diferențe vor fi în experiența celei de-a doua nașteri, mai ales că am făcut multe lucruri în plus pentru pregătirea ei.