Citește asta ca și cum ți-ar vorbi vocea ta interioară:

Îmi iubesc și onorez corpul! Îi sunt infinit recunoscătoare pentru tot parcursul meu pe acest Pământ, pentru toată susținerea, tot drumul, toată viața.

•

•

•

Câtă iubire și recunoștință îmi curge prin vene! Câtă dragoste! Câtă fericire simt aici și acum! Cât de ancorată sunt în felul în care aleg să trăiesc! Vibrația acestor gândurile simțite în tot corpul fizic și în toate colțurile minții atrage abundență și și mai multă iubire.

Nu-mi iese mereu. Nu o simt în fiecare moment. Nu mă ridic imediat la fiecare pantă abruptă și nu trăiesc în recunoștință continuă. Iar acesta nu este un ideal, ci o minciună spre care aș tinde dacă mi-aș dori să simt recunoștință în fiecare secundă a vieții mele. Trăiesc uman, aici, dar și cu mintea zburând câteodată din viața mea spre ale altora sau spre posibilități viitoare terifiante care probabil nici nu se vor întâmpla vreodată sau spre trecut, în inima cufărului cu momente care m-au condus aici. Dar ea, recunoștința, curge prin mine des. Mă privesc cu iubire de fiecare dată, mai mult, chiar, atunci când mă simt speriată sau tristă, neputincioasă sau gri, fără culoare și fără să văd ieșirea. Mereu mă întorc spre mine cu iubire. Și simt iubire pentru suflet, pentru viață, pentru trup. În momentele de pură recunoștință nu încetez să mă minunez de tot ce însemn. Iar corpul…

Ar trebui să ne onorăm corpul cât mai mult pentru tot ce face pentru noi. Să îl ascultăm, să ne reconectăm cu el, să îl simțim. Ar trebui să ne onorăm corpul cât mai mult prin gândurile care deșartă valuri de hormoni în fiecare colț al său, prin hrana pe care i-o dăm, prin apa cu care îl susținem, prin somn, prin mișcare, prin cât mai puțin stres cronic, prin alegerile pe care le facem constant. Iar pentru asta mintea cere cunoaștere. Cunoaștere pentru a trăi asumat cu absolut toate acele alegeri, aliniați cu credințele și valorile noastre. Aliniați cu varianta noastră spre care tindem, aliniați cu ceea ce ne dorim să vedem în copiii noștri și în lumea toată.

Îmi iubesc corpul, dar nu mă identific cu el. El mă ține în această viață, pe acest Pământ, el mă ajută să mă mișc, să transmit, să contribui. Îi sunt atât, dar atât de recunoscătoare pentru că mă poartă prin viața asta și îmi permite să trăiesc toată paleta asta de sentimente atât de minunate pe care viața le are de oferit. Mă poartă prin experiențe, prin stări, prin trăiri, prin căderi, prin creștere. Îmi dăruiește toată complexitatea lui Dumnezeu, tot suflul Universului care curge prin toate celulele mele. Felul în care viața însăși se manifestă prin corpurile noastre, felul în care fiecare organ lucrează fără ca noi conștient să facem ceva, felul în care copiii noștri cresc în noi, felul în care cuprindem practic un întreg ocean prin microbiomul nostru lucrând împreună cu alte vieți mici care merg alături de noi prin viață, felul în care hormonii, mintea, sufletul ne ajută să simțim, felul în care vedem prin ochi toate culorile lumii, toate acestea sunt felul prin care corpul nostru ne onorează pe noi. Iar noi trebuie să îl onorăm la rândul nostru. Să îl susținem lucrând împreună, înotând în vibrații înalte cât mai mult posibil și trăind recunoștință pentru tot ce ne oferă.

Îmi privesc corpul și sunt atât de recunoscătoare pentru toate transformările lui, pentru felul în care se reface atunci când e susținut, pentru felul în care coexistăm. Îl iubesc și mă iubesc atât de mult și sunt atât de recunoscătoare că pot simți asta pentru mine. Corpul meu e templul în care voi trăi toată viața și asta încerc să plantez ca semințe și în mințile copiilor mei. Am noroc de un bărbat lângă mine care simte la fel pentru el și pentru corpul lui. Suntem împreună într-un continuu proces de onoare a lui și a vieții însăși prin toate alegerile pe care le facem zilnic pentru că de asta facem tot ceea ce facem. Și știind cum se simte, ne dorim automat să dăm asta mai departe în lume și o facem prin copiii noștri, prin conversațiile și relațiile pe care le legăm în afara casei noastre, prin împărtășirea experiențelor noastre aici în online spre comunitatea care îmi e atât de aproape de inimă și care mă face să văd cu atât de mult optimism în viitor. Pentru că aici, în jurul meu, s-au strâns și vin în continuare femei, mame, care rezonează cu felul acesta de a privi viața sau măcar care tind acolo. Mame care privesc cu dorință de a cuprinde cât mai multe informații și de a absorbi cât mai mult din ceea ce înțelepciunea Universului transmite prin gândurile mele așternute aici. Mame care dau mai departe copiilor lor aceeași energie prin care conștientizăm importanța drumului spre noi și spre iubire în această existență pe Pământ.

Iubiți-vă corpul! Onorați-l! Susțineți-l! Hrăniți-l cu dragoste în farfurie și în inimă, în mușchi și în minte. Iubiți-l! Iubirea va fi reciprocă.

27.05.2026, 13:57, filă din jurnal.