Here is the place I open my soul to the world.
.
Îmi place să împărtășesc experiențele mele cu oamenii din jurul meu și câteodată mi se spune că povestesc prea multe unor persoane pe care nu le cunosc îndeajuns și care nu știu ce gândesc în momentele mele de maximă sinceritate. Deși sunt conștientă că oamenii sunt diferiți și că nu toți avem aceleași percepții, nu vreau să înțeleg răutățile gratuite și oamenii care judecă experiențele de viață ale altora. Cred cu tărie că acestea trebuiesc date mai desparte și că putem învăța de la oricine și vice versa. Așa că, asumându-mi orice risc, voi continua să împărtășesc cu oamenii din jurul meu lucruri personale care ii pot ajuta în dezvoltarea lor sau dacă nu, măcar în înțelegerea perspectivei mele legată de viață în general.
Always wear your invisible crown.
Vreau să știți din capul locului cu cine aveți de-a face așa că m-am gândit că nu ar strica să scriu câteva lucruri despre cine, ce și cum sunt.
Punctat. Ca la interviu.
Așadar…
Astăzi, Ianuarie 2019.
Am incă 23 ani pe care îi voi schimba în mai puțin de o lună. Am 1,56 sau 1,58 înălțime (ori diversele persoane care m-au măsurat nu au știut cum se face, ori ruletele au o problemă pentru că niciodată nu știu cu exactitate care din aceste două înălțimi este cea corectă), și destul de puține kilograme în percepția multora – 45, mai exact (voi aborda subiectul ăsta într-un articol viitor). Am terminat in 2018 ciclul de licență la Universitatea Națională de Muzică București, secția “Dirijat Cor Academic”.
Locuiesc în București de când am început facultatea și m-am molipsit de agitația și locurile lui, astfel încât am decis să rămân. Am terminat Colegiul de Artă “Carmen Sylva” din Ploiești. Am studiat vioara din clasa I și am adăugat pianul ca instrument secundar în clasa a V-a dar nu am reușit în 12 ani să mă îndrăgostesc de niciunul dintre instrumente. Părinții mei sunt în același domeniu, de aici venind îndrumarea spre artă (mama – fostă balerină a Teatrului “Toma Caragiu” din Ploiești, tata – solist și chitarist într-o formație din Ploiești care cântă la evenimente private). M-am axat pe voce, lăsând instrumentele la o parte și din 2012 am început să cânt la evenimente muzică ușoară.
În paralel, anul trecut am început să îmi dau seama că îmi place prea mult să editez ca să nu fac ceva cu pasiunea asta așa că m-am apucat de Photoshop iar acum sunt în training pentru a încerca ceva în direcția de graphic design.
Un aspect extrem de important: sunt un vărsător convins (îmi place să cred în zodii) și sunt foarte mândră de asta. Din cauza zodiei am probleme cu redactarea ideilor pentru că am atât de multe în cap încât îmi vine să fac legături și să trec de la un subiect la altul pentru a nu rata niciun detaliu (nu vreți să știți câte notițe cu idei venite din senin sunt în documentele în care îmi scriu articolele).
Sunt adepta unei vieți destul de sănătoase, nu fumez, nu beau alcool (decât extrem de rar și atunci maxim jumătate de pahar de cidru sau puțin lichior dulce pe fundul paharului), încerc să mănânc destul de curat și de aproximativ 5-6 ori pe zi (și asta voi dezbate pe larg într-un articol viitor). În general, vizitez sala de fitness alternând antrenamentele de acolo cu home workout de patru ori pe săptămână. Îmi place să îmi gătesc singură mâncarea și să fac plating-uri pentru a arăta cât mai bine ce este în farfurie.
Sunt o persoană cumpătată când vine vorba de bani și, deși aș sparge constant bani la cumpărături, prefer să fac window shopping, să mă plimb prin mall și să probez haine cu portofelul acasă, în siguranță. Am o imaginație extrem de bogată (și asta nu e întotdeauna un avantaj) iar când văd un articol vestimentar care îmi atrage atenția am deja în cap câteva outfit-uri în care să îl încadrez și eventual și locația și pozițiile în care aș putea să pozez ținutele respective.
You’ll discover more in time.
Mi-ar plăcea ca peste câțiva ani să îmi scriu aici, dedesubt, prezentul și să îmi dau seama câte s-au schimbat. Acum sunt, practic, la început de viață iar atunci voi fi cumulat deja o mulțime de experiențe noi. Abia aștept să descopăr ce îmi rezervă viitorul și să mă uit în urmă dându-mi seama câte am realizat.
Asta este o promisiune.
