Clara are 8 luni, ceea ce înseamnă că avem deja o istorie cu somnul, pe care vreau să o împărtășesc cu voi.

Fiecare copil este diferit și trece prin etape, poate, diferite, dar cred că este util să auziți povestea relației noastre cu somnul.

Clara a adormit toată perioada asta în patru feluri: la sân, în sistemul de purtare, în landou/căruț sau, uneori, foarte rar, și asta de curând, singură, după ce mănâncă la sân culcată lângă mine.

O să tratez somnul de zi și cel de noapte separat, fiind destul de diferite.

Menționez, pentru cine nu ne știe povestea, faptul că Clara este alăptată exclusiv la sân. Nu m-am muls niciodată, nu am depozitat lapte, nu i-am dat formulă, nu a văzut biberon sau suzetă vreodată.

Ne-am ajutat, cam de pe la o lună, foarte mult de white noise. Dormim și acum toată noaptea cu el, doar că am trecut de la aspirator la ploaie și acum la murmur de apă, deci scădem “agresivitatea” zgomotului treptat.

În prima lună de viață, Clara a dormit în pătuțul ei. Am culcat-o pe o parte și la fiecare trezire o alăptam și o mutam pe partea cealaltă. Cât era mică, neputând să prindă cu mânuțele și mișcându-se foarte puțin, am învelit-o le timpul nopții de la brâu în jos. Dormea în body cu mânecă lungă și șosețele. Noi n-am ținut-o niciodată cu pantalonași în casă.

Avea somnuri de una până la trei ore maxim și se trezea să mănânce după care adormea la loc. Schimbam pampersul, pe atunci, înainte de fiecare masă, deci de câteva ori bune pe noapte. Mânca aproximativ 20-30 minute, așadar eu stăteam trează minim jumătate de oră la fiecare sesiune de masă. Emilian se trezea și el, o schimba, iar după ce mânca tot el o ținea să scoată aerul. Am făcut echipă bună de la început. Prima lună a fost cea mai obositoare. Când mă trezeam simțeam că m-a bușit trenul.

După un timp am început să nu îi mai scoatem aerul după fiecare masă și adormeam cu ea în brațe cât mânca, pe întuneric. Mă trezeam după câteva ore când o simțeam că s-a atașat din nou la sân și mânca în somn.

Multe somnuri de noapte le-am avut cu ea în brațe. Eu nu mă mișc deloc în somn și mi-a fost foarte ușor să dorm cu ea aproape în fund (în poziție de citit în pat, poate puțin mai ridicată). Chiar mă odihneam și Clara lega cele mai multe ore de somn cât era în brațe. Plus că dormeam și până la 10-11 dimineața, ceea ce era minunat, chiar dacă aveam somnul fracționat.

Ulterior, la ceva timp, a început, când dormea în pătuțul ei (avem co-sleeper), să se screamă foarte mult în somn. Doar în somn. Noi n-am avut probleme cu colicii, Clara nu a plâns mult și inconsolabil niciodată și nici în momentele alea nu părea că o doare ceva. Doar se scremea și la un moment dat se trezea de la atâta agitare. Așadar, în jurul vârstei de o lună și jumătate i-am cumpărat un sistem de înfășat și o înfășam pe somnul de noapte.

Odată cu înfășatul a început să lege si mai bine somnul și avea chiar și 5 ore și jumătate legate pe noapte. Repet, alăptată exclusiv la sân, deci nu ne-a ajutat vreo formulă în acest sens.

La trei luni am renunțat la înfășat pentru că începea să se întoarcă pe o parte și nu mai era în siguranță să nu își poată folosi mânuțele.

Nici nu am mai invelit-o, așa că, pe timpul nopții am trecut la pijamale întregi și șosete (acolo unde pijamalele nu erau cu totul peste laba piciorului).

Tot timpul, inclusiv în acest punct, existau și somnuri în brațe, pentru că eu adormeam în timp ce ea mânca și mă trezeam la următoarea ei masă, simțind-o cum se atașează singură.

De la trei la patru luni a devenit din ce în ce mai activă în somn și se răsucea ca limbile de ceas în timp ce dormea. Lega, totuși, destul de bine somnul. Nu la fel ca atunci când era înfășată, dar am trecut iar la 2-3 ore legate. Pentru mine a fost extrem de în regulă.

Ei bine, la patru luni a început regresia somnului care a ținut fix șase săptămâni la noi. Maximul pe care îl poate avea această etapă. Clara a început să se trezească la maxim o oră, trebuia să o readorm cu sânul (mă puneam lângă ea, în pătuțul ei și îi dădeam culcate una lângă cealaltă). Se liniștea repede, dar făceam asta și la 10 minute de multe ori, așa că am luat-o lângă noi în pat, pentru a avea acces la sân ori de câte ori simte.

O bună perioadă a dormit cu sânul în gură. Nu doarme între noi, ci Emilian este la margine, eu la mijloc, iar ea pe partea cu pătuțul ei, dar lipită de mine. Am grijă să nu ajungă pătura sau perna lângă ea.

Dormind lângă mine, cu tălpile lipite de abdomenul meu, am renunțat la șosețele.

Este minunat să dormim și să ne trezim împreună, să o simt atât de aproape, să îi văd zâmbetul și să ne iubim în fiecare dimineață cum deschidem ochii. Atât de multă conectare și liniște și încărcare emoțională este în somnul nostru împreună, încât acum nici nu mai concep să o transfer în patul ei, departe de mine. Pătuțul ei este tare, rece, fără căldura mea. Cum mai pot să o pun acolo după ce adoarme, deslipind-o de sânul meu, de pielea mea? Doarme cu tălpile goale lipite de abdomenul meu, după cum am spus mai sus sau cu mâna mea în brațe. Să mă simtă. Să îi dau siguranță și liniște. Clara doarme neîntrerupt 10 ore pe noapte, mâncând în somn, fără să fi văzut formulă de lapte în viața ei, iar noi, toți trei, ne odihnim toată noaptea înveliți în iubire. Dragostea! E minunată!

Știu că vom face trecerea la un moment, dar acum suntem perfect așa. Nu va dormi cu noi în pat până la 18 ani, asta sigur.

Acum, însă, simt să mă dau ei toată și să îi satisfac toate nevoile emoționale.

În momentul de față Clara mănâncă în somn de aproximativ trei ori pe noapte, câte trei minute maxim. Doarme fără sân în majoritatea timpului. Îl mai ia câteodată și trage 10-20 secunde (mănâncă, nu suzetează), sau rămâne cu el în gură câteva minute, după care îl lasă. Doarme lipită de mine, pe spate, întoarsă către mine cu sânul “în brațe” sau cu spatele lipit de mine, cu mâna mea în brațe (știu, iar mă repet, dar, Doamne, ce minunat este!). N-am cum să o lipsesc de sentimentul de siguranță și liniște pe care îl are dormind așa!

Mănâncă, deci, în somn și leagă aproximativ 10-12 ore pe noapte. Până acum puțin timp se culca la 19:15 și se trezea la 7:30. Acum a început să doarmă mai târziu, 20:30 – 21:30 și se trezește undeva la 8, 8:30, 9 uneori.

O schimbăm o dată pe noapte, în jur de ora 3, pentru că nu face față pampersul până dimineață, dar de multe ori nici nu se trezește (aduce Emilian toate cele în dormitor, pune aleza sub ea și o schimbă pe semi-întuneric).

Așa stăm cu somnul de noapte.

Cu cel de zi, la început dormea ori în brațe, la sân, ori în landou. Landoul era bagheta magică a lui Emilian, în timp ce a mea este, și acum, sânul. În landou nu mai încape.

În primele luni lega 2-3 ore de somn ziua, dar ușor-ușor a început să se micșoreze durata somnului de zi, ajungând, de vreo trei luni, la 30 minute. Fix. Uneori mai leagă o oră și jumătate maxim, dar rar.

Când era mică o adormea Emilian dansând cu ea pe rap în living. Dansa cu ea și câte o oră. Erau minunați, iar ea atât de mică!

Curând n-a mai funcționat.

La plimbare dormea cum o punea Emilian în sistemul de purtare, înainte să ajungem afară. Am folosit sistemul de pe la 3 săptămâni până pe la cinci luni și jumătate când am trecut la căruțul sport. Treptat, somnul din sistem s-a scurtat. Dacă la început dormea și trei ore dacă atât ne plimbam, iar Emilian o lua dimineața și se plimba cu ea afară lăsându-mă să dorm, iar ea dormea atâta timp cât era în sistem, în ultima perioadă avea un singur somn de 30 minute indiferent cât ne plimbam. A crescut și a devenit din ce în ce mai curioasă. Voia să vadă tot în jur și somnul o împiedica să observe lumea.

Acum, afară, doarme tot 30 minute, în căruțul sport. Îl punem în poziție de somn când știm că urmează să adoarmă sau după ce adoarme și ne continuăm plimbarea (zilnic ne plimbăm aproximativ 4km).

În casă, inițial dormea ori la sân ori în landou. Apoi, pe la 4 luni a început să adoarmă pe salteaua de activități, după ce îi dădeam acolo sânul și pe canapea în living, la fel. Cam două luni a dormit așa ziua, după ce n-a mai încăput în landou și a trebuit să schimbăm locul de somn.

Acum doarme ziua în pat, la fel ca noaptea. În ultima perioadă nu prea reușește să doarmă fără mine. Mă caută în somn des. Doar afară doarme fără probleme în căruț, la plimbare.

De când s-a născut până acum, au fost multe (dar nu foarte multe) momentele când am lăsat-o să doarmă singură, noi supraveghind-o cu camera. Acum e puțin mai greu cu asta, dar e doar o etapă. Trecem prin anxietatea de separare și e normal.

Cred că am atins toate punctele pe care voiam să le ating.

Noi, eu și Emilian, suntem bine cu somnul. Ne culcăm la 21:30 și ne sculăm eu la 7:30 – 8, cu Clara, iar Emilian la 5. Citește, face cursuri, se duce la sală, și vine să ne deschidă draperiile, să ne trezească și să ne iubim de dimineață. După iubit merge cu Clara să o schimbe, apoi să facă împreună ovăzul nostru, îi taie și ei fructele pentru micul-dejun până îmi fac eu rutina de dimineață și mă alătur lor să termin mâncarea Clarei. Mâncăm împreună, toți trei, de fiecare dată.

Reîntorcându-ne la somn, pentru că am deviat puțin, ne odihnim foarte bine.

Voi cum sunteți cu somnul, părinți de bebeluși?